Profesorul Nicolae Popescu, de la a cărui dispariție se împlinesc, în luna aprilie 2014, 10 ani, a fost un adept al dialogului permanent și propice coagulării și promovării ideilor pertinente, un excelent didact și desăvârșit cercetător, un susținător al adevărului în viață și în creația științifică, omul cu înalt simț civic ce a manifestat o permanentă grijă în sprijinirea și promovarea celor meritoși atât din generațiile de studenți pe care i-a instruit cât și pe profesorii din preuniversitar și dintre colegi.
prof. univ. dr. Nicolae Popescu
Un geograf-geomorfolog remarcabil al generației de după 1960
Sunt multe apelative care, dintr-un început, pot sta la baza definirii acestei alese personalități a Școlii geomorfologice românești și a comunității universitare bucureștene. Între ele relevăm cinstea, ambiția, în sens benefic și o cultură geografică desăvârșită. Profesorul Nicolae Popescu, de la a cărui dispariție se împlinesc, în luna aprilie 2014, 10 ani, a fost un adept al dialogului permanent și propice coagulării și promovării ideilor pertinente, un excelent didact și desăvârșit cercetător, un susținător al adevărului în viață și în creația științifică, omul cu înalt simț civic ce a manifestat o permanentă grijă în sprijinirea și promovarea celor meritoși atât din generațiile de studenți pe care i-a instruit cât și pe profesorii din preuniversitar și dintre colegi.
Toate acestea nu sunt trăsături definitorii înscrise din complezența unui statornic prieten și coleg de breaslă, ci pot fi regăsite în multe din evocările profesorilor săi, colegilor, discipolilor din cele peste 40 de serii de absolvenți, dar aparținând și numeroșilor colaboratori din lumea academică.
Suportul acestora l-a reprezentat îmbinarea calităților native, cu o educație deosebită în familie și la unul din liceele prestigioase din Craiova, apoi cu pregătirea universitară riguroasă, cu un corp profesoral din care unele personalități i-au fost modele în drumul pe care l-a urmat. De altfel, mulți dintre aceștia rezumășirul vieții sale, datorită pregătirii alese cu rezultate valoroase, ca o trecere rapidă în demersul universitar, ce-a debutat furtunos în studenție, s-a afirmat prompt prin cercetare, didacticăși în societate devenind o personalitate în Geografie cu un merituos palmares.
Primele succese în cercetare le-a înregistrat în anii studenției, prin lucrări mult apreciate la cercul științific și la sesiunea studențească de la Cluj, unde a obținut premiul întâi. În anii ce au urmat, a comunicat la numeroase reuniuni științifice naționale și internaționale peste 200 de materiale, din care circa 160 au fost tipărite în volume și reviste de specialitate prestigioase. Au fost abordate probleme variate de geomorfologie și geografie, dar au avut o frecvență aparte cele din studiile regionale referitoare la: geneza, evoluția și cronologia treptelor de relief (terase, glacisuri, nivele și suprafețe de eroziune etc.) din bazine hidrografice, depresiuni sau mari unități geografice (Carpații, Dobrogea etc.); morfodinamica de albie și versanți (accent pe interrelațiile dintre eroziune, caracteristicile depozitelor și specificul modelării fluviale, bazate pe cartări și ridicări topografice minuțioase, analize de laborator și aplicarea unor formule proprii de cuantificare a volumului de material erodat sau de apreciere a denudației chimice; locul șiroirii, al alunecărilor de teren și al curgerilor noroioase în evoluția versanților din regiunile de dealuri și podiș; specificul peisajului reliefogen alpin etc.). La fel de valoroase au fost realizările de geomorfologie genetică, raportate la nivelul României (periglaciar, piemonturi, suprafețe de modelare și scara geocronologică, formarea glacisurilor piemontane, geneza și evoluția văilor, Delta Dunării etc.), în conceperea tipurilor de legende geomorfologice necesare în cartografierea reliefului la scări diferite sau în metodologia întocmirii hărților geomorfologice pe teritoriul României etc.
