Page 135 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Luminatul savant vizionar care a contribuit, în 1918, la ceea ce noi am aniversat anul acesta
„100 de ani de România – Centenarul Marii Uniri”, elaborând două legi prin care, la rugămintea lui
Spiru Haret, moderniza educația în România, în spiritul unui popor întregit și a unui teritoriu național
readunat în matca sa firească, trecute în unanimitate prin Parlament, a sfârșit ieșind scârbit din
politică, pentru totdeauna, niciuna din cele două legi nefiind aplicate din cauza jocurilor de putere de la
București, Mehedinți statuând sentențios: „...o lege fie cât de bună, n-are altă valoare decât a
oamenilor care o aplică. (...) Să facem oameni, nu legi... (...) O educație falsă poate ucide mai repede
decât orice microb.”
Omul care timp de mai multe decenii a elaborat manuale școlare moderne (mult mai bune decât
cele din prezent, care sunt doar mai colorate), însoțite de auxiliare (caiet-atlas), și care a fundamentat
geografia la nivel de știință și disciplină universitară, a elaborat cursuri de geografie atât la
Universitatea din București, cât și la Școala Superioară de Război, a fost profesor de geografie al
regelui Mihai I, a scris Altă creștere. Școala muncii – un adevărat tratat de etnopedagogie prin care
dorea să educe un popor întreg, și-a văzut, începând cu 1948, numele scos de pe coperta manualelor
școlare, două treimi din operă interzisă și pusă la zid, prețioasa și rara bibliotecă din imobilul din
strada Dimitrie Racoviță, nr. 12, rătăcită...
Omul care înființase catedra de geografie la Universitatea din București și care era o legendă
încă din timpul vieții nu a fost niciodată decan, rector, ba mai mult, și-a dat demisia din învățământ
înainte de termen (1938)...
Omul care a scris „Școala păcii” a fost nevoit să se refugieze din calea războiului (1943-
1946)...
Omul care a fost ministru fără a avea vreodată o carte de vizită pe care să scrie „Simion
Mehedinți – ministru” și care a elaborat două legi fundamentale pentru educarea celor care, altfel, nu
ar fi avut acces la educație, pentru care a scris și „Școala muncii” a sfârșit prin a fi dat afară din casa-i
rechiziționată tocmai de „oamenii muncii”, în 1946, și, în care, nu a mai intrat decât cu cinci ani
înaintea săvârșirii sale din această viață...
Omul care a scris toată viața numai despre și pentru propășirea României a fost lăsat nu numai
fără casă, ci și fără pensie chiar de către statul român...
Cu toate acestea, cu o jumătate de viață de muncă numai și numai pentru România, și cu o altă
jumătate de viață aproape martirizat în propria țară, când ar fi trebuit să culeagă onorurile și laudele,
omul care a lăsat „statui” în orice domeniu a activat, s-a ridicat cu mult deasupra vremurilor sale,
lăsând posterității o moștenire vie, mecanismele de funcționare geopolitică ale României, atât de puțin
cunoscute și atât de ignorate azi...
Din coperta a patra a volumului „Simion Mehedinți și geopolitica românească” răzbat din nou,
cuvintele-testament ale marelui savant: „Am trăit cu gândul la neamul meu, pe care îl vedeam
împlinindu-se ca o operă de artă, și la România, rotundă ca o medalie.“ Urmate de semnătura
olografă „S. Mehedinți”.

133