Lucrarea care constituie subiectul recenziei de față, Prin Țara lui Avram Iancu. La 200 de ani de la nașterea marelui erou, este semnată de conf. univ. dr. Marius-Cristian Neacșu și constituie un respectuos omagiu adus lui Avram Iancu în anul sărbătoririi bicentenarului de la nașterea sa (1824-2024), și aceasta din mai multe motive:
• la 24 de ani – pare a fi un joc de cuvinte și un hazard nesperat al cifrelor – cel ce avea să devină cel mai popular erou al neamului românesc, Avram Iancu, fiind mai cântat în versuri, doine, balade, cântece populare decât orice altă personalitate emblematică a istoriei noastre, a reușit, în 1848, să adune moții pe Câmpia Libertății de la Blaj, creând o masă critică necesară pentru clamarea drepturilor românilor într-un context geopolitic foarte complicat, și anume votarea în dietele de la Pesta și Cluj a „uniunii” Transilvaniei cu Ungaria, în cadrul Imperiului Austriac;
• ceea ce s-a întâmplat la Blaj în primăvara anului 1848 – solicitarea în cadrul unei largi manifestări populare a națiunii române de sine stătătoare, într-un stat unitar românesc – a sintetizat, pe de o parte, doleanțele mai vechi ale românilor transilvăneni, dar și de peste Carpați, iar pe de altă parte a avut drept consecință cristalizarea unui program politic care s-a copt și a avut efect mai târziu, în 1859 (Unirea) și în 1918 (Reîntregirea);
• tot grație tânărului Avram Iancu și a rezistenței sale din Munții Apuseni, în Transilvania, s-a petrecut una dintre cele mai lungi revoluții pașoptiste din Europa: de pildă, în Moldova a durat trei zile, în Țara Românească trei luni, iar în Munții Apuseni s-a întins până la sfârșitul anului 1949 – ultimul act revoluționar de pe continent, din cadrul evenimentelor de la 1848, aparținuse românilor;
• timp de aproape un an (1848-1849), în cadrul Imperiului Austriac, Munții Apuseni au devenit o țară liberă, o „Românie în mic” (cum i-ar fi spus Nicolae Iorga), care nu a avut nici administrație și justiție austriacă, nici administrație și justiție maghiară, ci una populară, democratică, românească, sub conducerea tribunului Avram Iancu, și aceasta pentru prima dată în istorie.
Iată doar câteva dintre rațiunile care au provocat imboldul și au stârnit entuziasmul pentru scrierea acestei cărți, cât și dorința personală a autorului de a-l aduce în modernitate pe marele erou, mai ales că, după cum am aflat și noi, de mai bine de un deceniu merge împreună cu colegii de la ASE, aproape în fiecare an, în satul Vidra de Sus (azi, Avram Iancu), în care „Crăișorul Munților” a văzut lumina zilei.
Lucrarea constituie o adevărată lecție de geoistorie și geopolitică, totodată un jurnal de călătorie, transpunând într-un „film” unitar fapte, oameni și locuri care au constituit „decorul” evenimentelor de la 1848, încărcate de spiritul lui Avram Iancu, același „decor” fiind filtrat prin ochii și observația directă a autorului, în contextul periplurilor succesive ale „grupului de la ASE” în anii prezentului. Astfel, cartea este structurată în trei părți: I. Cine a fost Avram Iancu? De la „Crăișorul Munților” la „geniu pustiu”, II. Scrisori și petiții scrise de Avram Iancu și III. Prin Țara lui Avram Iancu, la care se adaugă o secțiune de fotografii. Scrisă într-un stil original, cu multă profunzime, dar și cu mult umor în privința propriilor pățanii în locul natal al lui Avram Iancu, cartea aduce pe lângă valoarea documentară incontestabilă și bucuria spirituală a unei lecturi utile și plăcute, pentru care sperăm că v-am trezit curiozitatea.
Click aici pentru a răsfoi cartea!
