Page 118 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 118

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1






                    5. Resursele turistice antropice  sunt  cele  mai  numeroase  şi  variate,  care  dau  specificul
            peisajului cultural-istoric. Ele au valoare istorică (muzee, monumente istorice, arhitecturale şi de artă,
            edificii  publice),  cultural-educativă  (festivaluri,  expoziții,  sărbători  pastorale  ş.  a.)  științifică
            (congrese, conferinţe naționale şi internaționale etc.) şi de afaceri. (...)
                    II. TRANSILVANIA  -  ,,sâmburele“  statului  român.  Transilvania,  în  opinia  lui  Simion
            Mehedinți,  reprezintă  o  provincie  istorică  stând în mijlocul cetății muntoase, cu care se termină
            Europa în faţa istmului ponto-baltic și deci a Asiei, este cum s-a spus, ,,bastionul“ răsăritean al
            continentului nostru. (...) În legătură cu acest cadru natural şi economic de sorginte social-istorică,
            Simion Mehedinți  sublinia (în august,  1940): din punct de vedere orografic, climatic, hidrografic,
            antropogeografic, peisagistic, istoric  şi etnografic, Transilvania reprezintă sâmburele statului
            român.(...)
                    Istoric, demografic, etnic şi economic, evoluția Transilvaniei a fost influențată de cele patru
            etnii de bază şi anume: românii, băștinași în majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale; maghiarii
            pătrunşi treptat în Transilvania, începând cu secolul al X-lea, secuii, poziţionaţi de regalitatea ungară
            în sud-estul Transilvaniei (în special în județele  Harghitaşi Covasna); saşii, colonizaţi în secolele XII
            şi  XIII,  de  aceeași  regalitate  ungară,  mai  ales  în  sudul  Transilvaniei.  Situaţia  socio-economică  a
            românilor din Transilvania, în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918) a fost deosebit de grea,
            oficialităţile maghiare intensificând măsurile de deznaționalizare a naționalităților nemaghiare de pe
            teritoriul Ungariei. (...)
                                                                         2
                    Pe pământul clasic de la Apulum, oraşul lui Traian,  unde Legiunea a XIII-a Gemina îşi
            ridicase altarele pentru jertfe şi pe locul unde şi-au vărsat sângele eroii libertății - Horia, Cloşca şi
            Crişan – naţiunea română îşi va proclama suveranitatea ei…..La 1 decembrie 1918, cei 1228 de
            delegaţi, au primit cu aclamaţii rezoluţia de unire a Transilvaniei cu România (proiectul rezoluției a
            fost elaborat de Vasile Goldiş).
                    III. SATUL  TRANSILVĂNEAN,  ÎN  CONTEXTUL  COMPLEXULUI  RURAL
            NAŢIONAL
                    Etimonul  latin  -rus  acoperă,  cu  variatele  lui  semnificații,  realitatea  teritorială  rurală  fiind
            alcătuită din elemente naturale (câmp), sociale (casă la țară) şi economice (loc de arat). Presupune,
            deci,  complexul  teritorial  rural  real,  așa  cum  îl  conceptualizează  geografia  rurala,  ca  o  însumare  a
            învelișurilor naturale (geoecologice) şi socio-economice. Grupează, cu alte cuvinte, spaţiul natural și
            spaţial social (rezidenţă-producţie), creat de om care a coexistat nedisociat. ,,Economic, mediul rural se
            caracterizează prin predominarea activităților agricole şi a industriei de prelucrare, spaţial rural având
            ca funcţie esenţială producţia agricolă:
            ● sociologic, societatea rurală se caracterizează printr-un specific al modului de viaţă, comportament şi
            un sistem de valori distincte față de cel urban;
            ● geografic, mediul rural se diferențiază prin modul de ocupare a spațiului, modul de locuire, grupat
            sau dispersat”.
                    Pe plan mondial, mediul rural însumează 51% din totalul populației. În România, la 1.01.2016,
            populația rurală reprezenta 43,6% din totalul locuitorilor după domiciliu şi era concentrată in 2861
            comune (12.957 sate), predominante fiind comunele cu 3000-5000 locuitori (34,4%) și cele cu 5000-
            10000 locuitori (28,7%).
                    Pe  plan  național  şi  regional  se  pot  determina  trei  tipuri  majore  de  așezări  rurale,  clasificate
            după: dimensiunile demografice; extensiunea vetrelor de sat (inclusiv mereaua sau moșia satului);
            desfășurarea altimetrică a gospodăriilor. (...)
                    În Carpații Românești, omul s-a stabilit şi a trăit destinul istoric în aşezări permanente până la
            înălțimile în care natura îi îngăduie cultura plantelor necesare vieții lui (secara, cartoful, cânepa, inul).
            Unele,  ceva  mai  puţin  pretențioase  pedoclimatic,  au  urcat  până  la  800  m,  altele,  mai  rezistente  au
            depășit 1000 m (Munții Apuseni). Pe temeiul favorabilității geografice şi a unor asemenea resurse cu


              2  În anul 106, Dacia, respectiv Transilvania a fost considerată drept o provincie romană.Localnicii erau denumiţi vlahi.
                                                                                                            116
   113   114   115   116   117   118   119   120   121   122   123