Page 41 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

diferența (241 ha) fiind reprezentată de luciu de apă, perdele de protecție, terenuri închiriate
și arendate. Ferma vegetală are în exploatare o suprafața de 250 ha, unde sunt cultivate,

respectând rotația culturilor, grâu, triticale, mazăre, floarea-soarelui, porumb, rapiță și
lucernă. Sunt semănate o serie de soiuri și hibrizi de la majoritatea firmelor producătoare
de semințe de pe piață, tocmai pentru a urmări evoluția acestora pe zona de S-E a Câmpiei
Române.
De asemenea, ferma deține o suprafață de teren de 21 ha unde sunt amplasate expe-
rien țele catedrelor de Agrotehnică, Fitotehnie, Pășuni și Fânețe, Mecanizare, unde cadrele
didactice, studenții, masteranzii și doctoranzii urmăresc și testează soiuri și hibrizi cu

aplicații în practica agricolă, utilizând cele mai eficiente și moderne tehnologii.

2.1. Poziție geografică și amplasament
Ferma Moara Domnească se află situată în partea de N-E a municipiului București,
pe drumul European E85 ce face legatura între capitală și zona de nord a țării, într-o zonă
pitorească. Ferma se învecinează la vest și nord cu intravilanul și extravilanul comunei
Afumați, la est cu satul Moara Domnească, în sud fiind delimitată de linia de centură a
capitalei. Ca poziție geografică, localitatea Moara Domnească este situată la 44 30’
°
latitudine nordică și 26 13’ longitudine estică, în zona de tranziție de la stepă la silvostepă.
0
Din punct de vedere hidrografic și hidrologic, teritoriul aparține bazinului râului Argeş,
fiind străbătut de o suprafață de 16 ha luciu de apă.

2.2. Condițiile pedo-climatice specifice zonei

Relieful de la Moara Domnească prezintă caracteristici geomorfologice specifice
Câmpiei Vlăsiei, fiind prezente depresiuni de diferite mărimi/forme și zone unde sunt
prezente crovuri în care, datorită apei freatice, sunt frecvente fenomene de gleizare și
pseudogleizare (Petcu, 2008; Țiu și col., 2016). Componenta edafică (solul) s-a format sub
influența vegetației pădurilor de foioase, având la bază depozite de loess de origine cuaternară
(Petcu, 2008). În zonele de experimentare (câmpul experimental) din cadrul fermei, solul
se caracterizează printr-o textură luto-argiloasă, humus de până la 2,2%, reacție moderat
acidă (ph 5,2-5,4), iar din punctul de vedere al tipologiei este clasificat ca preluvosol roșcat
(Mihalache și col., 2009, 2010; Țiu și col., 2016).

În ceea ce privește condițiile climatice din perioada anilor agricoli de experimentare
(2011-2014), regimul termic înregistrat ca medie pe cei trei ani, a fost cu 1,7 °C peste
media multianuală caracteristică zonei (10,5 °C), și anume de 12,2 °C (fig. 1). În sezonul
rece (decembrie–februarie) temperatura medie a celor trei ani a fost de 0,7 °C, cu peste
2,3 °C peste media celei mai reci luni, acest aspect fiind foarte important din punct de
vedere al rezistenței plantelor peste iarnă.
Regimul hidric înregistrat în perioada cercetărilor a fost favorabil creșterii și
dezvoltării culturii de cardon, media pe cei trei ani fiind de 565,2 mm (fig. 2), cu 9 mm
peste regimul pluviometric multianual caracteristic al zonei (556,1 mm). Dintre cei trei ani
agricoli din studiu, la nivel de precipitații căzute se remarcă anul agricol 2013-2014, care a
înregistrat o valoare 620,4 mm, cu 64,3 mm peste multianuala specifică zonei.

39