Page 36 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

După izbucnirea războiului, fortificațiile de la Anvers și Liège au cedat sub noile
obuze miniere. Linia de luptă punea în pericol și fabricile și uzinele proaspăt construite
lângă București. O parte din armament a fost mutat la Podul Cernavodă și la Turtucaia,
multe forturi rămânând descoperite. Lipsa trupelor de geniu și a armanentului a dus la
dezactivarea Centurii în 1914 și la dezarmarea ei puțin timp mai târziu.
Până în 1916, România a fost neutră, intrând ulterior în război. Tunurile Cetății
București au fost puse pe afeturi construite la atelierele Grivița și au fost create astfel
3 regimente de artilerie.
Armata germană a învins armata română în bătăliile din noiembrie–decembrie 1916,
purtate pe râurile Neajlov și Argeș, următorul punct vizat fiind Bucureștiul. Fără fortificații
active, capitala a fost declarată oraș deschis, iar trupele nemțești au intrat fără luptă.
Cetatea București a căzut, astfel, fără a fi fost vreodată folosită în scopul pentru care fusese
creată inițial.
După război, forturile au rămas în administrarea Armatei, însă câteva au sărit în aer
din cauza autoaprinderii muniției depozitate în interior.
Există cinci tipuri de forturi: tipul 1, tipul 2, tipul 3, tipul Aquatic (Ștefănești) și tipul
Unic (Afumați).

3. Particularități ale Fortului VI Afumați
Fortul VI Afumati (fig. 2) reprezintă una dintre cele mai complexe lucrări. Este un
tip unic (5), o adaptare a tipului 2, căruia i-a fost exclus reduitul. Fortul de tip 2 avea
reduitul amplasat în centru. Pe lângă acesta, în centrul său au fost plasate și o cupolă pentru
un tun de mărimea 150, respectiv o turelă pentru un obuzier de mărimea 57.
În partea nord-estică se află și o semicaponieră, o caponieră în partea nord-vestică,
iar în partea sudică extremă, o poternă. Zidurile erau puțin mai subțiri, având cca 3,5 metri.
Galeriile făceau legătură între cupolele de adăpostire a muniției, o alta ducând către
caponieră.
Fiind proiectat înaintea apariției obuzului-mină, planurile au fost modificate pe parcurs,
iar construcția a fost una aparte.

Figura 2. Structura fortului VI Afumați (sursa: prelucrare după locotenent-colonel Vasiliu, D.I. 1933)

34