Page 104 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 104

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1




                    Prin  Republica  Bashkiria,  parte  din  Federația  Rusă,  odată  cu  schimbarea  fusului  orar  am
            observat cum fizionomia localnicilor se schimbă, devenind mai numeroși cei cu trăsături asiatice. Din
            Ufa, cu o populatie de peste 1 milion de locuitori am trecut munții Ural în Chelyabinsk, cel mai nordic
            punct al calatoriei mele. Ca și în alte orașe din Rusia și aici, în piața centrală, un Lenin uriaș încă
            indica localnicilor un ipotetic orizont al fericirii socialiste (vezi foto de mai sus).
                    Temperatura în 18 Martie era de ,,doar” - 15 grade, semn că se apropia primăvara. Din ce mi-
            au spus localnicii, prima zăpadă cade cam în 15 septembrie și înghețul durează până pe la sfârțitul lunii
            Aprilie. Datorită climei aspre, piața orașului cu legume, fructe, flori este organizată în subteran, sub
            pavajul marii intersecții dominată de statuia lui Lenin.
                    În 15  Februarie 2013  un  meteorit  a explodat  la  aprox  25  km  deasupra orașului,  generând  o
            explozie  cu  o  energie  de  25-30  de  ori  mai  mare  decât  cea  de  la  Hiroshima. Unda de șoc a spart
            ferestrele la mai mult de două treimi din locuințele din oraș și peste 1000 de persone au avut nevoie de
            îngrijiri medicale. Tempreatura de - 25˚ de la acea dată a dus la declararea stării de urgență în zonă,
            fiind  mobilizate  forțe  importante  din  Rusia  pentru  aprovizionarea  și  refacerea  într-un  timp  cât  mai
            scurt ferestrele locuințelor rămase astfel fără încălzire.
                    După  Chelyabinsk  am  trecut  în  Kazahstan.  De  la  vreo  40  de  kilometri  distanță,  în  mijlocul
            stepei nesfârșite, se văd în zare clădiri înalte, zgârie nori; este Astana, capitala Kazahstanului. Asfaltul
            perfect, granitul de pe clădiri, arhitectura nouă, dar cu ceva accente locale, m-au făcut să îmi doresc să
            ies  cât  mai  repede  din  oraș.  Eu  căutam  altceva  în  Asia,  Astana  (vezi  foto  de  mai  jos)  –  orașul
            prezidențial – este prea apropiat de perfecțiune pentru a-mi sugera ceva despre specificul locului.


































                    La 230 km sud de Astana am ajuns în Karaganda, orașul care în anii ’50 la o populație stabilă
            de  5000  de  locuitori,  avea  în  lagărele  din  jur  aproximativ  100.000  de  deținuți  din  întreaga  Uniune
            Sovietică  de  la  acel  moment.  Lângă  Karaganda,  la  Spassk,  prin  grija  ambasadorului  României  în
            Kazahstan,  d-l  Vasile  Soare,  născut  la  Vulturu,  județul  Vrancea  a  fost  ridicat  acum  câțiva  ani  un
            monument al ostașilor români și al deportaților din Moldova, captivi în inchisorile din regiune. De la
            prima oră, în 21 Martie, întregul oraș se pregătea de Nowruz. Cu o precizie uimitoare, dobândită și
            perfectionată în secole de existență nomadă, au fost ridicate zeci de iurte, schimbând complet aspectul
            centrului  urbei.  Fiecare  iurtă  aparținea  câte  unei  familii  din  satele  dimprejur,  fiecare  membru  al


                                                                                                            102
   99   100   101   102   103   104   105   106   107   108   109