Page 101 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Salinitatea cursului principal crește în zona masivului de sare datorită aportului direct al celor
două izvoare care se apropie de pragul de saturație. Între prima și ultima probă observăm o creștere a
salinității de aproximativ 10 ori.
În timpul viiturilor, datorită cantității mari de apă se produce o diluție maximă coborând astfel
salinitatea la pragul minim de 0,0 %.

CONCLUZII:
Salinitatea crescută a cursului principal reprezintă o consecință directă a factorului geologic
(prezența unui masiv de sare pe cursul inferior) și geomorfologic (adâncirea văii în masivul de sare
urmând falia Cașin – Bisoca). Există relații spațiale între sare – vegetație - soluri, precum și între
factorul climatic (precipitații) – sare – factorul hidrologic (debit). Toate aceste relații spațiale duc la
delimitarea unui areal „salin”.
În acest areal, în albia Pârâului Sărat, deversează izvoare cu salinitatea maximă de 25 -
26%(P7) și 22 - 23% (P11), determinând o creștere bruscă a salinității cursului principal de la 0,1 –
0,5% la 2.5 - 3%.Variațiile de debit ale Pârâului Sărat, în timpul verii, determină formarea unor cruste
saline în albie.
Debitul pârâului Sărat, inclusiv cantitatea de săruri dizolvate, reprezintă „ieșirile” unui mic
sistem în cadrul mediului din care face parte. Aceste „ieșiri” reprezintă în același timp „intrări” pentru
cursul principal, Putna, determinând o valoare a salinității de 0,1%.
Prezența sării în această regiune a marcat existența comunităților umane de a lungul istoriei,
fapt înregistrat și în toponimie. Izvoarele sărate, masivul de sare, curgerile de hidrocarburi și crustele
de sare ar putea fi valorificate din punct de vedere turistic având în vedere distanța de maximum 1 km
față de „Drumul Vrancei” – DN2D.

BIBLIOGRAFIE:

ARMAȘ I. (1999), Bazinul hidrografic Doftana. Studiu de geomorfologie, Editura
Enciclopedică, București
IELENICZ M, PĂTRU I.G., GHINCEA M. (2003), Subcarpații României, Editura
Universitară, 263 p
PAUCĂ MIRCEA (1978), Evaporitele din Romania. Aspecte genetice, paleogeografice și
tectonice, Anuarul Muzeului de Științe Naturale Piatra Neamț, seria Geologie- Geografie, IV, pp. 7 -
48
PĂTROESCU MARIA NARDIN (1996), Subcarpații dintre Râmnicu Sărat și Buzău.
Potențial ecologic și exploatare biologică, Editura Carro, 122 p
POSEA GR., GRIGORE M., POPESCU N., IELENICZ M. (1976), Geomorfologie, Editura
Didactică și pedagogică, București
STOICA C., GHERASIE I. (1981), Sarea și sărurile de potasiu și magneziu din
România, Editura TEHNICĂ, 247 p.
SANDU MARIA, BĂLTEANU DAN (coord.) (2005), Hazardele naturale din Carpații și
Subcarpații dintre Trotuș și Teleajen. Studiu geografic, Editura Ars Docendi, București, 219p
ZAHARIA LILIANA (1999), Resursele de apă din bazinul râului Putna – Studiu de
hidrologie, Editura Universităţii din Bucureşti, 304p.

99