Page 110 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 110

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1






            mirosului, acestea fiind atributele unei geografii culturale specifice orașului ce l-am vizitat. Lângă
            Podul  Galata  numeroșii  pescari  își  aruncă  undițele  de  pe  acest  pod  în  sunetele  multora  dintre
            vânzătorii  ambulanți  ce  te  îndeamnă  să  guști  peștele  fript,  deși  mirosul  atât  de  pregnant  este  toată
            reclama… Imaginea este  completată  de  aglomerația  și bărcile  ce se  leagănă  la  pontoanele cheiului
            Eminonu; de aici poți pleca într-o croazieră pe Bosfor cu vapoare dedicate acestui gen de excursie
            navală. Un tur al Bosforului are o durată de aproximativ două ore și supune privirii nu mai puțin de
            zece obiective. Bosforul este una dintre cele mai aglomerate zone de tranzit naval, având o lungime de
            32 km și o lățime variabilă de la 698 m până la 3,5  km, legând Marea Neagră de Marea Marmara și
                                     7
            separând Europa de Asia . Tot în cartierul Eminonu se află și Bazarul Egiptean (Misir Carşisi), o
            delectare  vizuală de  culoare  datorată  numeroaselor mirodenii.  Piața  a fost  construită  în  1660,  iar
            denumirea complexului comercial vine de la faptul că întreaga construcție a avut ca sprijin financiar
            taxele rezultate din importurile către Egipt, deși datorită multitudinii de condimente ce oferă un spectru
            coloristic larg oferind o geografie a culorii stabilimentul se numește Piața de Mirodenii (vezi foto 3).
                    Mult  mai  grandios  este  Marele  Bazar,  întruchiparea  opulenței.  Aici  se  vând  zilnic  tone  de
                                                    8
            mărfuri precum bijuterii din aur și argint , ceramică și elemente specifice turcești  (narghilele, costume
            tradiționale  etc),  kilometri  de  țesături,  covoare,  marochinărie,  haine  etc.  Dacă  treci  pragul  unui
            magazin, pare incredibil că numeroase brand – uri străine expun aici. Nu sunt altceva decât fake – uri
            (falsuri)  bine  realizate,  fiindcă  multe  din  aceste  firme  produc în Turcia pentru ca apoi să
            comercializeze pe piața globală. Negustorii sunt veseli, te fac să intri într-un joc al târguielii, îți oferă
            un ceai de rodii sau o cafea și te încântă cu oferte…Viul colorit este dat și de numeroasele covoare.
            Unele simple și ieftine, altle ce confirmă tradiția turcilor în acest meșteșug. Kilim, reprezintă un tip de
            covor ce se țese de peste 8000 de ani. Cele mai vechi covoare sunt din Anatolia și datează din sec. al
            XIII –lea, alături de acestea se mai păstrează resturi dintr-un covor cu noduri ce are o vechime de peste
            2000 de ani.  Materia primă pentru covoare este lâna, bumbacul și mătasea, ce se țese sub formă de
            noduri.  Un  covor  ieftin  are  aproximativ  12  noduri/cmp,  spre  deosebire  de  unul  calitativ  ce  are  50
            noduri/cmp, însă covarele Hereke au 324 noduri/cmpa, dică 3 milioane de noduri pe mp. Covoarele
            ieftine se vopsesc prin folosirea unor coloranți chimici, la cele scumpe vopseaua este natural, obținută
            din plante (mușețel, salvie, șofran etc). Pe covoare sunt simboluri ale fertilității, vieții (arboreal vieții),
            ale divinității, ale destinului (steaua cu opt colțuri). Fiecare regiune din Turcia se identifica printr-un
            stil specific, treptat producătorii moderni au universalizat renunțînd la regionalisme. O astfel de fabrică
            este în apropierea Istanbului, la 60 km. Fabrica de la Hereke a fost înfiinată în 1843 pentru a produce
            covoare  imperiale.  Un  loc  important  în  fabricarea  covoarelor  îl  ocupă  covoarele  de  rugăciune
            (namazlic). Are dimensiuni reduse, iar pe acesta este reprodus altarul dintr-o moschee (mihrab – o nișă
                                         9
            ce indică direcția spre Mecca) . Covorul este folosit de 5 ori pe zi ! (vezi foto 5 și 6)
                    Centrul commercial Marele Bazar a fost ideea lui Mehmet al II –lea în anul 1461. Conceptul se
            concretiza  și  păstrează  până  astăzi,  nu  doar  cu  magazine,  ci  cu  moschee,  camere  pentru  oaspeți
            (hoteluri),  baie,  bancă  și  oficii  de  schimb  valutar,  restuarante  și  cafenele  și…  școală.  Un  oraș
            commercial ! De-a lungul timpului, a fost afectat de incendii și cutremure. Ce este bazarul în cifre? 61
            de străzi cu o suprafață totală de 307 000 mp; peste 30 000 de comercianți în peste 4500 de magazine
            pentru 400 000 de clienți de pe tot Globul în fiecare zi. În interiorul Bazarului se păstrează și astăzi cea
            mai veche clădire ce datează de la 1461, unde se vindeau bijuterii și sclavi, astzi comercializându-se
            obiecte de artă și antichități. În trecut fiecare stradă se numea după numele mărfurilor ce se vindeau:
            terlikçiler (meșteșugar de papuci de casă), aynaçiler (meșteșugar de oglinzi), fesçiler (meșteșugar de
            fesuri),  yorgançiler  (plăpumar),  kazazçiler  (mătăsar),  kürkçiler  (blănar).  Înainte  de  introducerea



            7  Pentru mai multe detalii vezi: Vespremeanu, E. (2005), Geografia Mării Negre, Ed. Universitară, București, p. 32 – 49.
            8  Anual se vând 100 000 kg de aur, apud Shales, Melissa (2015),  Istanbul, ed. a 4-a, Ed. Litera, București, p. 18. Mai
            multe  detalii  despre  bursa  aurului,  aici:  http://www.trt.net.tr/romana/economie/2017/01/09/bursa-de-valori-istanbul-1-
            647035 - accesat la 22 decembrie 2018.
            9  Shales, Melissa (2015), Istanbul, ed. a 4-a, Ed. Litera, București, p. 45.
                                                                                                            108
   105   106   107   108   109   110   111   112   113   114   115