Page 111 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 111

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1






            alimantării cu apă și a sistemului de canalizare, Bazarul era alimentat cu apă din fântâni de amrmură și
            alamă. În 1880 erau 16 fântâni cu apă potabilă, un bazin artezian, și opt puțuri pentru pompieri.
            Accesul în Bazar se face prin cele 22 de porți, cea mai important fiind Poarta Beyazit, dar Bazarul se
                                                                                                    10
            continuă și la exteriorul său prin alte străduțe mai mici unde este aceiași forfotă comercială .
                    În Istanbul putem avea în vedere și o geografie a religiilor. Ne vom opri la doar două elemente
                                                                             11
            identitare  în  profilul  architectural  urban  și  istoric.  Sfânta  Sofia   este  un  exemplu  de  palimpsest
            religios, prin transformarea sa religioasă - în interior se pot recunoaște cu ușurință urmele picturii de
            sorginte ortodoxă (vezi foto1). A fost construită între anii 532 – 537 în timpul domniei împăratului
            Justinian, fiind rezultatul arhitecților Isidor din Milet și Anthemios din Tralles, doi mari matematicieni
            și  arhitecți  greci.  Este  un  important  monument  architectural  al  religiei  creștin  ortodoxe.  Printre
            modificările sale - reconstrucția cupolei, ca urmare a prăbușirii datorate cutremurului din 558. Nepotul
            lui Isidor din Millet, în 562 i-a adăugat un tambur înalt de 7 m, cu 32 de deschideri sub forma unor
            ferestre, susținînd o cupolă ce are un diametru de 31 m și o înălțime de 55 m. Cupola se susține pe
            pandantivi, adică patru stâlpi grandioși legați prin patru arcade cu aspect triunghiular curbat, sistemul
            fiind specific arhitecturii bizantine. În interior, lumina ce pătrunde prin ferestrele tamburului pun în
            valoare vechiul mozaic ce datează, în general din sec. al XVII-lea, dar restaurant în 1930, cu cinci ani
            înainte  ca  monumental  să  devină  Muzeu.  Motivele  decorative  ale  mozaicurilor  sunt  de  sorginte
            animală, geometrice și florale, însă multe reproduce imagini biblice. În exterior, contraforturile impun
            vizual și mai mult greutatea bisericii, contrastând puternic și cu subțirele minarete adăugate de către
            turci  după cucerirea Constantinopolului în 1453. Alături de acestea, în interior găsim alte aspecte ale
            religiei musulmane: o nișă de rugăciune orientată spre Mecca (mihrab), un amvon specific (minbar), o
            lojă  destinată  sultanului,  discuri  cu  inscripții  în  scrierea  arabă.  Se  spune  că  atunci  când  Împăratul
            Justinian a intrat în catedrală s-a exprimat: ,,Te-am învins, Solomon !”. Credea că Sf. Sofia întrece prin
            prezența  sa  arhitecturală  legendarul  templu  ridicat  de  împăratul  Solomon  la  Irusalim  și  distrus  mai
            târziu de Împăratul roman Titus.
                    Cel  de-al  doilea  monument  îl  reprezintă  Moscheea  Albastră.  Legătura  între  cele  două
            obiective  religioase  este  făcută  prin  Hipodromul  roman,  de  fapt  urmele  acestuia  se  regăsesc  în
            …Moscheea Albastră! Marmura tribunelor hipodromului se regăsește în zidurile Moscheei Albastre.
            Situat la sudul catedralei Sf. Sofia, Hipodromul se mai distinge prin conturul său și este însoțit de: un
            Obelisc egiptean ce datează din sec. al XVI –lea î.H, adus în oraș sub domnia Împăratului Theodosie
            (390 î.H); o coloană adusă din Delfi sub domnia Împăratului Constantin, datînd din anul 479 î.H; un alt
            Obelisc, aflat într-o situație nefavorabilă din punct de vedere al prezervării. Revenind la Moscheea
            Albastră, aceasta a fost construită în 1616 având ca sursă de inspirație Sf. Sofia. Totuși, arhitectul
            Sedefkar  Mehmet  Ağa  a  reușit  să  o  impună  o  capodoberă  a  construcțiilor  religioase,  depășind  și
            măreția Moscheii Süleymaniye construită de mentorul lui Sinan. Numele lăcașului de cult, trădează
            interiorul său placat cu numeroase plăci de faianță ce au culoare albastră. Mai exact, s-au folosit pentru
            decorare 20 143 de plăci de faianță de Iznik.  Alte elemente identitare sunt domurile și minaretele.
                                                         12
            Sultanul Ahmet I, a dorit ca minaretele să fie placate cu aur (altin), însă arhitectul a înțles alti (șase).
            Doar Mecca mai are șase minarete ! Domul Central are o înălțime de 43 m și un diametru de 23,5 și
                                                       13
            este  însoțit  de  alte  domuri  și  semidomuri.   Moscheea  Albastră  este  cunoscută  și  numită  de  către


            10  Shales, Melissa (2015),  Istanbul, ed. a 4-a, Ed. Litera, București, p. 18.
            11   Vezi  Botez  Crainic,  A.  (1995),  Istoria Artei,  vol.  I,  Ed.  D.P.  R.A,  București,  p.  196  –  199;  Talat,  Ahmed  (2000),
            Turcia. Istanbul, Coasta de apus, Coasta de Sud, Cappadocia, Ed. Vremea, București, p.11-12.
            12 Având o mare căutare acest tip de faianță, iar pentru moschee comanda fiind una consistentă, Sultanul a interzis onorarea
            altor comenzi. Faianța de Iznik a început să fie produsă în epoca bizantină, iar primele modele pictate aveau ca sursă de
            inspirație China. Sultanul Selim I (1512 – 1520) va solicita introducerea motivelor arabe, fapt concretizat de către unul
            dintre cei 16 pictori, Șah Kulu din Tabriz. Rând pe rând au fost introduse culorile turcuaz (1530) și peste 20 de ani culorile
            mov, verde și corai. Kara Memi, a fost pictorul ce a introdus modele florale complicate și astfel a contribuit la definitivarea
            stilului Iznik. În interiorul Moscheei Albastre pot fi recunoscute 70 de tipuri de fianțe.
            13  vezi: Shales, Melissa (2015),  Istanbul, ed. a 4-a, Ed. Litera, București, p. 14 – 15.
                                                                                                            109
   106   107   108   109   110   111   112   113   114   115   116