Page 9 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL
PROCESULUI DE MONDIALIZARE

Cerc. şt. dr. Octavian MÂNDRUŢ
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti

Rezumat. Procesul de mondializare are o anumită „logică”, pe termen mediu şi scurt, fiind esenţial
în înţelegerea mecanismelor supraordonate de evoluţie predominant socio-economică, faţă de care
spaţiile mici (cum este şi România) trebuie să se relaţioneze într-o formă constructivă. Elementul
principal al mondializării l-a reprezentat dispersia valorilor sociale, economice şi culturale, în
spaţiul cunoscut la un moment dat. Componenta centrală a mondializării ar trebui să o reprezinte
(şi o şi reprezintă, parţial) colaborarea între state şi grupări de state, pe baza unor reguli precise şi
a unui interes comun pentru progresul omenirii.

Cuvinte-cheie: internaționalizare, model, ordine mondială constructivă, global.

Relaţionarea dintre caracteristicile de bază ale Terrei ca, întreg, şi România, ca parte
a acesteia, sub raportul componentelor naturale şi socio-economice, reprezintă, în mare
măsură, o constatare spaţială minimală asupra procesului de mondializare.
În cazul acestui proces, raportul este mult mai complex şi reflectă o dinamică aproape
cotidiană, prin care elemente, procese şi fenomene predominant social-economice (dar şi
naturale, ca efect al schimbărilor de mediu) se află într-o schimbare accentuată, cu modificări
repetate pe termen scurt. În acelaşi timp, însă, procesul de mondializare are o anumită
„logică”, pe termen mediu şi scurt, fiind esenţial în înţelegerea mecanismelor supraordonate
de evoluţie predominant socio-economică, faţă de care spaţiile mici (cum este şi România)
trebuie să se relaţioneze într-o formă constructivă.
Mondializarea nu este numaidecât un fenomen care „vine” de undeva, din exterior, şi
impune un trend în care să te încadrezi, ci şi un mod anticipativ, prin care entităţile mici pot
să-şi promoveze realizările şi valorile, în spaţiul lor exterior, aducând o anumită contribuţie
în acest sens.
Sistemul de dialoguri internaţionale posibile în acest moment facilitează, încă, o comu-
nicare între actorii mondiali de mărimi şi cu funcţii diferite (entităţi statale, întreprinderi
supranaţionale, grupuri de state, uniuni vamale, structuri culturale şi chiar acţiuni ale unor
actori individuali).

Această relaţionare presupune:
a) perceperea şi înţelegerea sistemului supraordonat presupus de mondializare;

b) identificarea unor elemente specifice, prin care ţara noastră a participat şi participă
la procesul de mondializare;
c) modul de compatibilizare între procesul de mondializare şi elementele evoluţiei
interioare a ţării;

d) identificarea unui mecanism de optimizare a funcţionării statale interne, în contextul
modificărilor mondiale semnificative, cu scopul ameliorării performanţelor, colec-
tive şi individuale, destinate ridicării nivelului de trai la standardele înalte existente
prezent în lume;

7