Page 11 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

- limba engleză, ca factor central al mondializării, a devenit prima limbă străină învă-
ţată, devansând alte limbi utilizate până atunci;
- inserţia în mondializare a fost accelerată de circulaţia liberă a persoanelor.
În acelaşi timp, în ultimele trei decenii, dar îndeosebi la începutul secolului
nostru (XXI), se constată elemente noi ale acestui proces, cum ar fi:
- scăderea poziţiei României la principalii indicatori (populaţie, producţie socială,
comerţ exterior);
- imitarea modelului de economie capitalistă;
- restructurarea economică;
- schimbarea câmpului economic partenerial;
- diminuarea unor elemente ale identităţii proprii.

2. Mondializarea recentă, după integrarea în Uniunea Europeană
Din momentul integrării ţării noastre în Uniunea Europeană (2007), raportul cu
procesul de mondializare este, într-o mare măsură, mediat de Uniunea Europeană.
Printre transformările calitative recente, menţionăm:
- creşterea sentimentului de încredere ca apartenenţă la un grup de state situate
împreună în centrul procesului de mondializare;
- schimbarea ponderii unor legături tradiţionale;
- invazia culturală, informaţională şi comportamentală;
- modificarea posibilităţilor de manipulare a populaţiei şi opiniei publice;
- trecerea spre o evoluţie demografică riscantă;
- apariţia unui câmp de afirmare larg, în domeniul cultural şi cel ştiinţific.

3. Dimensiunea post-occidentală a procesului de mondializare
Cu deosebire în ultimele două decenii, este vizibil un proces de creştere substanţială
pe care anumite regiuni şi ţări o au în procesul de mondializare.
În paralel cu acesta, există o gamă mai largă de modele ideologice şi economice, cum ar fi:
- modelul occidental (democratic) care, chiar dacă nu este omogen, favorizează
raportarea la acesta;
- modelele mixte (cu elemente de centralizare, dar şi de descentralizare, raporturi noi
stat–individ);
- a fost şi este tentant modelul cultural şi economic japonez, paternalist, deşi atrac-
tivitatea lui s-a redus în ultimii ani;
- modelul autoritar şi autoritarist reprezintă o tentaţie pentru multe ţări, compensat
însă de democraţiile participative;
- poziţionarea nouă pe care deciziile unor actori individuali o au asupra unor procese
şi fenomene din lumea contemporană;
- există şi modele „slabe” (în care procesele economice decurg fără încercări sesizabile
de ameliorare);
- modelul imitaţionist – empiric, care aduce în primul plan un experienţial mai larg din
alte ţări, presupus importabil;
- modelul organizării statale pe baze religioase;
- existenţa unor elemente dirijiste în prefigurarea evoluţiei unor grupe de ţări
(de exemplu, Uniunea Europeană).

9