Page 14 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

CONSIDERAȚII PRIVIND
PATRIMONIUL CULTURAL MATERIAL ILFOVEAN

Alexandrina NIȚĂ
1
George V. GRIGORE
2
1 Director CJCPCT Ilfov
2 Șef Birou Cultură CJCPCT Ilfov

Rezumat. Întreaga moștenire istorică și culturală a Ilfovului formează patrimoniul acestui județ.
Este cea mai mare comoară pe care o avem și el trebuie îngrijit și păstrat. Altfel, urmașii nu vor
mai ști cine le-au fost strămoșii. Patrimoniul material este mobil – adică posibil de mișcat, de dus
dintr-un loc în altul, format din diferite obiecte cu valoare istorică și culturală: cărți, tablouri,
icoane, vase de ceramică, țesături, costume populare și altele –, dar și imobil – adică monumente
istorice, imposibil de mișcat de pe locul în care sunt așezate: clădiri vechi, biserici, ansambluri
de clădiri (sate, mănăstiri). În materialul de față ne propunem să evidențiem cele mai relevante
obiective de patrimoniu material care definesc geneza, istoria, religia, cultura spațiului ilfovean.

Cuvinte-cheie: Ilfov, patrimoniu, istorie, tradiție, artă.

1. Introducere
Județul Ilfov este cel care „îmbrățișează” ca un inel capitala noastră, București, și oferă
acesteia zone de relaxare și de interes cultural, cu un potențial doar întrezărit și parțial folosit.
Aici, odinioară, se întindeau Codrii și Câmpia Vlăsiei, unde se înălțau curțile domnești
„de vară” ale unor voievozi ai Țării Românești, dar și lăcașe de cult și palate. Prin specificitatea
lor, satele din imediata vecinătate a Bucureștiului ofereau orășenilor produsele muncii lor în
târguri și piețe. Astfel, s-au dezvoltat anumite meșteșuguri, de o mică sau mai mare amploare,
după cum erau cerințele vremii. La Afumați se făcea cărbune, la Piscu se făcea ceramică,
iar pe lângă mănăstiri erau tipografii, ateliere de cusut și țesut stofe și veșminte. Mai erau
ateliere de tâmplărie, fierării, rotării, livezi, prisăci și heleștee, stâne și grădini de zarzavat.
Tot astfel, în prezent, județul Ilfov deservește capitala țării, oferind aproape tot ceea ce este
necesar din capitolul necesități sociale, comerciale, culturale, educative și de recreere.

2. Patrimoniul arheologic și cultural istoric
Primele obiective de patrimoniu, cronologic vorbind, sunt siturile arheologice.
Acestea sunt locuri unde au fost găsite urme și obiecte ale unor oameni, care au trăit cu
mult timp în urmă. Urmează monumentele de arhitectură, cuprinzând construcții foarte bine
realizate și cu valoare culturală, apoi monumentele de for public (statui sculptate sau altă
alcătuire artistică, așezată într-un loc vizibil, în spațiul orașelor sau satelor, care amintește
de un eveniment, de o personalitate). Acestea din urmă sunt așezate, de obicei, în locuri
deschise (piețe, parcuri), așa încât să poată fi cât mai ușor de văzut. Urmează monumentele
funerare (lucrări de arhitectură sau sculpturi ridicate la mormântul unor personalități), statui,
mausolee, cavouri etc.
Siturile arheologice ilfovene sunt catalogate ca dovedind existența comunităților umane
pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, până în contemporaneitate. Există dovezi
de locuire umană încă din vremea pietrei cioplite, cu 150 000 de ani în urmă. Siturile
arheologice atestă prezența omului pe acest teritoriu încă din Paleolitic (zona Pantelimon,
Măgurele), Neolitic (zona Cernica și Jilava) și din Epoca Bronzului (opt așezări, cu stațiuni ale
Culturii Tei la Măineasca – Petrăchioaia, Chitila, Mogoșoaia, Culturii Gumelnița și Culturii

12