Page 92 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

cărui funcționare este dată de interacțiunile permanente dintre rocă, relief, climă, sol și rețea
hidrografică.
Analizele geografice pe bazine hidrografice urmăresc secvențial două subsisteme: hidrologic și
morfologic. Sistemul hidrologic, cuprinde materia lichidă ce curge pe suprafața topografică (în
conformitate cu legile hidraulice), iar sistemul morfologic se referă la materia solidă ce suportă
acțiunea apei (Armaș I., 1999). În România, bazinele hidrografice au fost analizate din punct de vedere
geomorfologic, hidrologic, morfohidrografic, al dinamicii sedimentelor sau al mediului în ansamblul
său. În funcție de tipul de analiză, au fost concepute diverse scheme de funcționare a unui anumit bazin
hidrografic, ca sistem.

POZIȚIA GEOGRAFICĂ. ELEMENTELE MORFOMETRICE ALE BAZINULUI
PÂRÂULUI SĂRAT

Subcarpații Vrancei ocupă partea centrală a județului Vrancea și se desfășoară sub forma unei
benzi mediene, pe direcție nord-sud. Ei definesc, poate, cel mai clar noțiunea de Subcarpați, în sensul
ei geografic (Sandu M., Bălteanu D., 2005). Pârul Sărat (fig. 1) este un afluent de stânga al Putnei;
izvorăște la sud de Dealul Teiuș. Prin suprafața sa redusă (numai 11,4 kmp) se încadrează în categoria
bazinelor hidrografice mici.
Comuna Valea Sării este se află în zona Subcarpaților de Curbură, aval de confluența cu
Zăbala. Pârâul Sărat se află la originea numelui satului, respectiv, al comunei Valea Sării. Din ocna de
sare situată pe cursul inferior al pârâului, vrâncenii liberi își procurau (pe vremuri, dar și, relativ,
recent) sarea necesară acoperirii nevoilor casnice. În prezent, comuna (alcătuită din satele: Colacu,
Mătăcina, Poduri, Prisaca și Valea Sării) numără puțin peste 1500 de locuitori, declinul demografic
fiind cât se poate de evident: 2243 (în 1998), 2102 (în 2002), 1608 (în 2011).
Folosind aplicația Global Mapper 17, au fost determinate principalele elemente morfometrice
ale bazinului (fig. 1). În primă fază, a fost trasată cumpăna de ape, delimitând astfel bazinulaflat în
studiu de celelalte bazine învecinate. Valorile rezultate sunt următoarele:
2
Suprafața S= 11,4 km
Perimetrul P=16,7 km
Altitudinea maximă Hmax= 815m, Dealul Teiuș
Altitudinea minimă Hmin= 250 m, confluența cu Putna
Altitudinea medie Hmed= 532,5 m (calculată ca medie între cele două valori extreme)
Lungimea cursului principal= 5,4 km
Lungimea totală a rețelei hidrografice= 15,9 km
2
Densitatea rețelei hidrografice =1,39 km/km .

90