Page 20 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

Pe malul lacului Snagov se află
și Palatul Snagov (fig. 12). Acesta se
află la 40 de kilometri de București și a
fost construit în anii ’30 de către Prințul
Nicolae, fratele lui Carol al II-lea. În anii
’80, suprafața sa a fost extinsă, aproape
dublată, de către familia Ceaușescu.
Schițele după care a fost construit acest
palat au aparținut arhitectei Henriette
Delavrancea Gibory, fiica scriitorului
Barbu Delavrancea. La vremea respectivă,
Henriette era cea mai importantă arhitectă
a României. În prezent, palatul nu mai
păstrează din arhitectura proiectată de
Henriette Delavrancea decât intrarea, Figura 12. Palatul Snagov
(sursa foto: Libertatea.ro)
holul și scara care duce la etaj.

Clădirea a fost finalizată în 1932 și era formată dintr-un hol imens la parter și câteva
camere la etaj. Palatul este construit în stil brâncovenesc și este mobilat în stil baroc. Palatul
de la Snagov nu a fost însă locuit de prințul Nicolae. Neînțelegeri dintre el și fratele său,
Carol al II-lea, au dus la exilarea sa în 1937. Prințul Nicolae nu a mai revenit niciodată la
Snagov. În cronicile vremii se spunea că această casă era deschisă politicienilor, artiștilor
și scriitorilor. Palatul a fost locuit de generalul Ion Antonescu și de Gheorghiu-Dej. La
începutul anilor ’70, Nicolae Ceaușescu a cerut extinderea palatului. El își dorea ca aici
să aibă loc întâlnirile Consiliului de Miniștri. Reamenajarea palatului a durat șapte ani, iar
majoritatea materialelor folosite la construcție proveneau din România. Familia Ceaușescu
nu a locuit însă niciodată la palat, ci peste lac, într-un complex de case construite pe locul
unor foste ferme, iar până la palat foloseau vaporul. În prezent, palatul de la Snagov este
format din cele două cabinete ale cuplului Ceaușescu, o sală de așteptare, o sală de ședințe
și una de mese, o sufragerie, bucătărie, trei dormitoare și o mansardă cu două camere pentru
copii. La subsol se păstrează intactă sala de cinema, împreună cu aparatele de proiecție
originale. Tot aici mai există și o cramă, o sală de fitness și una de gimnastică, saună si
masaj. În prezent, atât în palatul Snagov, cât și în clădirile anexe se organizează forumuri,
întâlniri de afaceri și chiar nunți și botezuri.

Conacul Oteteleșanu (fig. 13) de la Măgurele se află în orașul Măgurele și a aparținut
familiei Cantacuzino, care a vândut mai târziu această proprietate. Ioan Oteteleșanu, noul
proprietar, a fost ministru de finanțe al României în 1866. Precum Palatul Ghica de la
Căciulați, Conacul Oteteleșanu are arhitectură neoclasică, specifică secolului al XVIII-lea,
dar are ca particularitate constructivă grosimea mare a pereților parterului și a subsolului,
arce de mari dimensiuni și boltirea cu arce dublou. Odată ce conacul a devenit proprietatea
lui Ioan Oteteleşanu, el este modificat de către acesta între 1840–1845, prin transformarea
siluetei şi partiului conacului (raportul proporțiilor), prin amplificarea lui ca nouă reşedinţă
nobiliară, dar tot în spiritul arhitecturii neoclasice. Între 1855–1868, Ioan Oteteleşanu
modernizează reşedinţa de la Măgurele, transformând-o dintr-un „castel” sau „villa” într-un
edificiu de vilegiatură, cu posibilităţi de tratament balnear, apele termale fiind aici prezente
şi sesizate de specialişti străini. A treia fază de reconfigurare a conacului are loc între

18