Page 17 - Buletin-SGR-Ilfov_2019
P. 17

Ierarh  Calinic,  casa  în  care  a  locuit,
                     în  perioada  1898–1910,  poetul  Tudor
                     Arghezi și casa în care a locuit cunoscutul
                     duhovnic llarion Argatu.

                           Un alt lăcaș religios de importanță
                     majoră  îl  reprezintă  Mănăstirea  Căldă-
                     rușani (fig. 6). Aceasta a fost ctitorită în
                     anul 1638 de Matei Basarab (1632–1654).
                     Dintr-un  hrisov  din  anul  1615,  emis  de
                     cancelaria  voievodului  Radu  Mihnea,
                     reiese că la Căldărușani exista o sihăstrie
                     înainte de 1637. Biserica mănăstirii Căl-
                     dărușani  poartă  amprenta  Mănăstirii
                     Dealu.  Numele  mănăstirii  provine  de  la   Figura 6. Mănăstirea Căldărușani (sursa foto:
                     configurația locului, care are aspectul unei    Direcția Județeană pentru Cultură Ilfov)
                     căldări. În vremea Sfântului Stareț de la
                     Cernica,  Mănăstirea  Căldărușani  devine
                     unul  din  cele  mai  importante  centre  de
                     cultură și duhovnicie.


                           În periplul nostru ilfovean întâlnim și
                     Mănăstirea Țigănești (fig. 7). Înconjurată
                     de  un  curs  de  apă  cunoscut  sub  numele
                     de  „Lacul  Maicilor”,  aceasta  se  află  pe
                     șoseaua DN 1, între localitățile București
                     și Ploiești, în dreptul localității Ciolpani.
                     Această mănăstire este una dintre cele mai
                     cunoscute  din  apropierea  Bucureștilor,
                     fiind  așezată  în  foștii  Codri  ai  Vlăsiei,     Figura 7. Mănăstirea Țigănești
                     unde exista o tradiție monahală veche.           (sursa foto: Direcția Județeană pentru
                                                                                Cultură Ilfov)

                           Sub numele de „Țigănești”, mănăstirea este amintită în hrisoavele domnești de danii
                     ale domnitorilor Moruzi (1793), Caragea (1813) și Dimitrie Ghica Voievod (1824). Biserica
                     mănăstirii datează de mai bine de două sute de ani, însă vatra monahală de la Țigănești
                     este cu mult mai veche, obștile monahale din Mănăstirea Căldărușani și Schitul Maicilor
                     zidind actuala biserică pe locul unui mai vechi schit de călugari. Prima așezare monahală
                     de la Mănăstirea Țigănești, cu obște de călugări, este atestată încă din secolul al XVII-
                     lea.  Legenda  locului,  susținută  de  faptul  că  pomelnicul  mănăstirii  începe  cu  voievodul
                     Mihai Viteazul și Doamna Stanca, aratând că așezarea monahală exista încă de la începutul
                     secolului al XVII-lea, spune că aceasta a fost zidită de câțiva călugări români din Sfântul
                     Munte Athos.


                           Cea  de  șaptea  locație  ortodoxă  monahală  din  Ilfov  este  Mănăstirea  Samurcășești
                     (fig. 8). Ctitorie a vornicului Constantin Samurcaș și a soției sale, Zinca, de la începutul
                     secolului al XlX-lea, Mănăstirea Samurcășești – Ciorogârla, ca și localitatea care s-a dezvoltat
                     mai târziu în imediata ei apropiere, este situată pe un șes întins, alcătuit din suprafața plană
                     a unei câmpii, Câmpia Vlăsiei, brăzdată de râurile Ciorogârla, Sabar și de canalul Argeș –


                                                                15
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22