Page 22 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

Un alt conac important este Cona-
cul Stolnicului Constantin Cantacuzino
(fig. 14) de la Afumați. Acesta se află în
comuna Afumați, în apropierea capitalei.
Fosta curte a stolnicului Cantacuzino a
fost construită în 1696, iar în secolul al
XIX-lea, baronul Dumba Sterio a făcut
unele modificări arhitectonice.
Clădirea conacului este construită în
stil românesc cu tendințe gotice și renas-
centiste și cuprinde saloane spațioase la
etaj, camere pentru personal la parter și Figura 14. Conacul Stolnicului Constantin
mansardă, iar la subsol se află pivnițele Cantacuzino (sursa foto: Jurnalul de Ilfov,
pentru păstrarea vinurilor. Cununa cu diamante, 2018)
Domnul Clau diu Daviţoiu, directorul unei societăţi comerciale în proprietatea căruia
se află astăzi conacul aflat pe malul stâng al râului Pasărea, are o fermă de vaci Holstein.
El s-a implicat direct în restaurarea și conservarea acestui monument. Silueta clădirii albe,
impunătoare, se ridică într-o curte generoasă, cu vedere spre lac și alei de tei bătrâni, nesperat
de trainică, frumoasă în ţinuta ei elegantă, inspirând aerul prăfuit al prezentului și expirând
apoi parfumul veacurilor trecute. Privindu-l, parcă te întorci în timp.
Privind acum spre capitala noastră, București, aflată în zona centrală a județului
Ilfov, constatăm că aceasta este independentă administrativ, dar, din toate celelalte puncte
de vedere (geografic, istoric, economic), este strâns legată de Ilfov. În anul 1859, când
domnitorul Al. I. Cuza reușește să realizeze unirea Moldovei cu Muntenia, stabilind capitala
noii Românii la București, și-a ales ca rezidență principală Palatul Constantin Brâncoveanu
de la Mogoșoaia. Cuza introduce reforme administrative radicale, bazate pe modelul
european. Acestea au fost continuate și desăvârșite de către succesorul său la tron, Regele
Carol I. Sub domnia acestuia, județul Ilfov devine unul dintre cele mai mari și mai importante
din țară. Chiar și astăzi, structura administrativă este asemănătoare cu cea de atunci, deși
dimensiunile județului s-au micșorat. Pentru cine vizitează împrejurimile capitalei noastre,
mai apar, dintre pâlcurile de arboret, clădiri vechi care mai păstrează misterul anilor de
dinainte de Primul Război Mondial. Multă lume încă nu cunoaște faptul că Bucureștiul este
încercuit de o centură de forturi (fig. 15) și baterii care aveau ca scop apărarea orașului de
eventualele atacuri. Sistemul de fortificații din jurul Bucureștiului, cunoscut și sub numele
de Cetatea Bucureștiului, a fost unul dintre cel mai bine puse la punct din Europa. Forturile
și bateriile au fost construite în perioada anilor 1882–1894, la comanda regelui Carol I, cu
scopul de a proteja Bucureștiul în cazul unor atacuri neașteptate. „Aceste forturi puteau să
adăpostească, pe lângă armamentul greu folosit, peste 30 000 de soldați, gata de intervenție.
Sistemul cuprindea 36 de forturi și baterii, dispuse din doi în doi kilometri. Acestea
erau unite între ele printr-o cale ferată și o șosea, respectiv actuala șosea de centură a
Bucureștiului. Fortificațiile erau prevăzute a fi dotate cu 240 de piese de artilerie.” (Scafeș,
C., Scafeș, I., 2008). Proiectul arhitectonic al forturilor a fost realizat de generalul belgian
Henri Brialmont, unul dintre cei mai apreciați ingineri militari ai acelei epoci. Acesta a mai
proiectat și fortificațiile de la Namur și Anvers. Pentru acest proiect, regele Carol a plătit sume

20