Page 26 - Buletin-SGR-Ilfov_2019
P. 26
localitatea Brăneşti este situată într-o zonă de silvostepă, „de
întrepătrundere a trupurilor de pădure ale Vlăsiei cu stepele
Bărăganului”. Pădurile „Vechiului Codru”, care astăzi au un
aspect insular în jurul localităţii, ocupau în trecut suprafeţe
mult mai mari şi chiar înconjurau localitatea (vezi harta
Szathmary, 1864). De aici derivă şi denumirea localităţii, de
la cuvântul slavon „branişte”, ce însemna „pădure rară, cu
poieni largi” (Alessandrescu, 1892).
1. Urme străvechi de locuire
pe teritoriul localității
Condiţiile naturale oferite de aceste locuri au
reprezentat principalii factori de favorabilitate care au Figura 2. „Zeița Mamă”,
determinat aşezarea unor populaţii încă din cele mai vechi Cultura Gumelnița
timpuri. (sursa: Sebe M.O.)
Dovezile scrise cunoscute până în prezent atestă, încă din perioada medievală, mai
multe așezări în perimetrul localității, începând cu sfârșitul secolului al XVI-lea. Este vorba
despre satele Crăsani, localizat pe actuala vatră a satului Vadul Anei, Zgâriata, localizat
în partea de sud a satului Brănești, Flocoși, la nord de trupul forestier Grunau și Brănești,
singurul sat care vreme de peste 400 de ani rezistă vremurilor grele păstrându-și acceași
denumire până în prezent (Sebe, 2018).
Dacă avem însă în vedere rezultatele cercetărilor arheologice se poate afirma că
aceste sate au o vechime mult mai mare decât o atestă documentele vremii. De exemplu
în perimetrul vetrei fostului sat Crăsani, în punctele „Vadu Anei – Autostradă” și „Vadu
Anei-La sud-vest de sat” au fost identificate urmele unor așezări datând din perioadele
„geto-dacică, daco-romană și din epoca medievală” (Sandu-Cucule, 2008). Foarte spec-
taculoase sunt și observațiile asupra fragmentelor ceramice și materialelor arheologice
descoperite pe „Ostrovul” din iazul Brănești. Pe baza pieselor recoltate, printre care și
statuetele fragmentare „Idolul de la Brănești”, „Zeița Mamă” (fig. 2) și „Copilul” (Sebe,
2014), s-a stabilit existența unei așezări neolitice ce a aparținut culturii Gumelnița, datând
din mileniile III–IV I.Hr. ( Sebe, 1997)�
2. 1608, anul în care satul Brănești este menționat
pentru prima dată într-un document
Satul Brăneşti este atestat în anul 1608, într-un document al lui Radu Vodă în care se
amintește că în vremea domniei lui Mihai Viteazul (1593–1601) „moşia şi satul Brăneşti
intră în proprietatea vornicului Cernica, locuitorii devenind rumâni” (Mironescu, 1930).
Împovărați de biruri foarte mari, locuitorii satelor Brănești și Zgâriata se vând vornicului
Cernica împreună cu moșiile lor pentru a scăpa de impozite. Din această perioadă, evoluția
satului Brănești este strâns legată de cea a mănăstirii Cernica. Urmează o perioadă grea și
nesigură, mănăstirea Cernica împreună cu moșiile sale, inclusiv moșia și satul Brănești,
au făcut obiectul mai multor tranzacții de proprietate. Abia în anul 1854, printr-un act de
schimb, moşia Brăneşti revine în proprietatea mănăstirii Cernica pentru aproximativ 10 ani,
până la secularizarea averilor mănăstirești (Mironescu, 1930).
Evoluţia comunității de-a lungul timpului a fost în strânsă legătură cu con diţiile deloc
prielnice ale vremii. Nume roasele migraţii, năvă liri cuceritoare, răz boaie, epidemiile de ciumă,
precum și desele schimbări de proprietate au împiedicat multă vreme o evoluţie demografică
24
