Page 28 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

de-al Doilea Război Mondial. Plugari erau inclusiv etnicii bulgari care nu aveau ca tradiție
legumicultura, așa cum aveau cei stabiliți în luncile râurilor din sudul și vestul capitalei.
După suprafața alocată, cele mai cultivate plante în vremurile de altădată erau grâul,
meiul și porumbul, apoi inul, cânepa, vița-de-vie și pepenii. Creșterea animalelor era la fel
de importantă. În trecut, se acorda o atenție mai mare acelor animale care erau folosite la
muncile agricole (bivoli, boi și cai) și care asigurau hrana de subzistență (bivolițe, vaci și
oi). Pe lângă acestea, s-au practicat și pescuitul, vânătoarea, creșterea viermilor de mătase
și albinăritul.
În vederea asigurării celor de trebuință în gospodărie, un loc aparte în cadrul economiei
locale îl ocupau meșteșugurile populare. Alături de „plugărit” și creșterea animalelor, care
erau ocupațiuni de căpetenie ale comunității, populaţia localității Brănești avea un şir de
îndeletniciri practice, care formau aşa-numita „industrie casnică”. Aceasta era bazată pe
materia primă locală, uneltele lucrate în gospodărie și braţele de muncă ale membrilor casei.
Pe lângă meseriile de fierari, dulgheri, tâmplari, cojocari, croitori, cizmari ș.a., care asigurau
cele necesare în gospodărie și la munca câmpului, bărbații procurau din bălțile satului
răchita din care realizau „târnuri” (cu dublu înțeles de coșuri și mături de curte), papura
din care confecționau „rogojini” și trestia pe care o foloseau la acoperirea și „bulgărirea”
(tencuirea) caselor.
Ţesutul a fost mult timp principalul meşteşug practicat de femei, aproape la fiecare casă
existând război de ţesut. Femeile țeseau la război elemente ale portului tradițional, diverse
articole de utilitate casnică pentru gospodărie, țesături de ornament care erau depozitate în
lada de zestre (Tufă, 1941)
Frământările istorice de la sfârșitul secolului XIX care au continuat și în prima parte a
secolului XX, culminând cu cele două războaie mondiale, se regăsesc și în nivelul de trai al
comunității din Brănești. Aceasta se confrunta cu o situație grea legată de asigurarea hranei
de subzistență și cu o permanentă luptă împotriva unor boli și epidemii care bântuiau satul,
așa cum erau, de exemplu, „frigurile” generate de malarie, o boală întreținută de bălțile din
apropiere (Tufă,1941).

5. Profilul industrial și al serviciilor se amplifică din a doua parte a secolului XX
Progrese de natură socio-eco no mică mai evidente la nivelul întregii comunități se
înregistrează odată cu evoluția societății și a forțelor de pro ducție de după cel de-al Doilea
Război Mondial. Acum localitatea se dezvoltă pe toate planurile, atât cel socio-cultural, cât
și cel al infrastruc turii economice.

Ţinând cont de poziţia loca lită-
ţii, în imediata vecinătate a capitalei,
de accesibilitatea oferită de reţeaua
căilor de comunicaţie, dar şi de ten-
dinţa de decongestionare economică
a marelui oraș în spaţiul din imediata
apropiere, putem spune că în
localitatea Brănești profilul industrial
și cel al serviciilor se amplifică de
la an la an în dauna celui agricol.
Dintre unitățile industriale de pe Figura 5. Makita, producător și furnizor de mașini
raza localității noastre se remarcă de unelte portabile (foto: Costin-Gabriel Stanciu)

26