Page 35 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

Primele construite au fost forturile Otopeni, Jilava, Mogoșoaia și Chitila. Mogoșoaia
și Chitila nu au fost construite precum cele din nordul Bucureștiului, datorită reducerilor
bugetare din acei ani. În fond, importantă era funcția de apărare și nu cea estetică. Inițial
se estima că lucrarea avea să coste circa 85 milioane lei, însă în final a costat 111 milioane
lei. Sume foarte mari s-au plătit pentru expropierea terenurilor pe care s-au construit aceste
forturi.
Forturile sunt unite între ele prin tuneluri. În 1916, atunci când România a intrat în
Primul Război Mondial, acestea erau golite de armament, în loc intrând circa 100 de soldați,
având acces la tunuri. Din păcate, în momentul în care armata germană a intrat în București,
așteptându-se să fie o operațiune grea, nemții s-au convins că, de fapt, era una extrem de
simplă, fortificația nefăcându-și simțită prezența.
În anul 2004, la inițiativa Ministerului Culturii, s-a propus clasificarea acestor forti-
ficații. În anul 2011 s-a întocmit înștiințarea de clasare a clădirilor, acestora conferindu-li-se
statutul de monument istoric pe o perioadă de un an. După acest timp, numai Fortul Jilava,
care este și amenajat, a rămas la acest statut.

2. Cetatea București în context istoric
Construirea fortificațiilor a început în anul 1884, la ordinele regelul Carol I, militar de
profesie. Ridicarea Cetății București a costat, la finele secolului al XIX-lea, cât construirea
Casei Poporului, 100 de ani mai târziu, mai exact 85 de milioane de lei.
Regele Carol I i-a cerut în anul 1882, generalului Gheorghe Manu să întocmească
proiectul de fortificare a țării. Acesta a propus Ministerului de Război un memoriu.
Pentru construirea efectivă a centurii de fortificații, Carol I apelează la generalul
Henri Brialmont. Acesta devenise celebru pentru construirea centurilor de fortificații din
jurul orașelor Anvers și Liège.
Construcțiile au început în anul 1884, fiind oprite doi ani mai târziu, atunci când în
Europa apăruse un nou obuz minier, distrugător în comparație cu cele existente. Astfel, un
singur fort a fost finalizat după planurile actuale, Fortul I Chitila, celelalte fiind modificate
pe parcurs. Fortul I Chitila are un plan pentagonal, la fel ca și Fortul III Otopeni, lungimea
contraescarpei având 463 de metri, frontal anterior, 310 metri, iar fețele 110 metri. Reduitul
central, în formă de inimă, este flancat de două șanțuri adânci, care se inundă în perioadele
umede, făcând imposibil accesul prin intrarea principală.
După refacerea planurilor, construcțiile au durat până în anul 1895. Astfel, au fost
construite 18 forturi și 18 baterii intermediare, fiind numerotate în sensul acelor de ceas și
denumite după numele celei mai apropiate localități. Centura de Fortificații a Bucureștiului
se întinde pe o distanță de 76 de kilometri, forturile fiind distribuite din 4 în 4 km unul față
de celălalt. Simultan cu Cetatea București, au fost construite și Centura București și linia
ferată aferentă (historia.ro, 2016).
Capitala României fusese denumită „Micul Paris”, construindu-se simultan Univer-
sitatea, Palatul Poștei și Banca Națională.
România devenea din ce în ce mai puternică, în 1883 aderând în secret la alianța
Puterilor Centrale. În acest mod, singurul imperiu ce mai putea amenința România era cel
țarist. În acest scop, cele mai puternice fortificații au fost construite pe părțile de nord și est.
În 1914, în pragul Primului Război Mondial, România avea deja două lucrări ample
de fortificații: Cetatea București și linia Focșani–Nămoloasa–Galați, precum și două întăriri
în construcție: Capul de pod Cernavodă și Capul de pod Turtucaia.

33