Page 40 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 40
Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1
libertatea gurilor Dunării (Comisia Europeană), ci și de portul Constanța. Pentru asigurarea Dunării-
46
de-jos și a litoralului vecin, întinderea teritorială a României era deci binevenită” .
1918 (Marea Unire), ale cărei efecte teritoriale au fost recunoscute prin Conferința de Pace de
la Paris (1919-1920), când teritoriul României se reîntregește, în linii mari, în granițele Daciei istorice,
după alte două momente de cumpănă: în 1913 (când bulgarii s-au apropiat de Dunăre și de fâșia
pontică românească) și în 1918, când am pierdut aproape în întregime cele trei coordonate
fundamentale ale spațiului românesc: accesul la Marea Neagră (prin pierderea Dobrogei), Dunărea
(intrarea și ieșirea de pe teritoriul național) și munții (granița fiind împinsă la poalele externe ale
Carpaților).
Dăm din nou cuvântul savantului pentru concluzii: „Este sau nu exact că, de la 1829 până la
1918, timp de 90 de ani, întregirea teritoriului românesc a stat în strânsă legătură cu Dunărea și cu
Marea Neagră, adăugându-se, în momentul decisiv, și Muntele, cealaltă mare coordonată a vieții
neamului nostru?” 47
În loc de concluzii:
Dacă Munții Carpați, au avut un rol genetic în existența statului român, trebuie să subliniem
faptul că, perioadele luminoase ale poporului din Carpați au fost strâns legate de accesul la Dunăre și
la Marea Neagră. Și invers, de câte ori, în istorie, am pierdut accesul la Dunăre și la prelungirea sa
pontică, ne-am pierdut independența, a început iobăgia politică.
Fără Carpați, nu ar fi existat țara de astăzi numită România. Fără Carpați, nu ar fi rezistat în
decursul istoriei poporul român, aici, la marginea Europei, ca o insulă în calea furtunilor, într-o
adevărată menghină geopolitică.
Împlinirea a 160 de ani de la Unirea lui Cuza (1859) și a 100 de ani de la ultima reîntregire, sub
Ferdinand I (1918), trebuie să nu ne lase să uităm, ca popor, ca națiune, ca țară, ca stat, că existăm
grație Munților Carpați, și că suntem un popor de anvergură europeană, independent și liber,
mulțumită Dunării și Mării Negre.
Bibliografie:
Bădescu, I. (2011), Enciclopedia sociologiei, vol. II „Teorii sociologice contemporane”, Ed. Mica
Valahie, București.
Brătianu, Gh. (1940), O enigmă și un miracol istoric: poporul român, Fundația pentru Literatură și
Artă „Regele Carol II”, București.
Conea, I. (1943), Scurtă mărturisire a României, în „Revista Fundațiilor Regale”, Anul X, nr. 3, pp. 625-
630.
Conea, I. (1942), ≪Tota Transilvania ad nos venit≫ sau Cât valorează teoria Iancso Benedek, în
„Geopolitica și Geoistoria. Revistă romană pentru sud-estul european”, Anul II, nr. 1 (ianuarie-
februarie), Societatea Romană de Statistică, București, pp. 11-23.
Kaplan, R. (2014), Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta
împotriva destinului, Ed. Litera, București.
Mehedinți, S. (2016, postum), Caiete, vol. III (lucrare îngrijită de Costică Neagu), Ed. Terra, Focșani.
Mehedinți, S. (2015, postum), Caiete, vol. II (lucrare îngrijită de Costică Neagu), Ed. Terra, Focșani.
Mehedinți, S. (2012, postum), Caiete, vol. I (lucrare îngrijită de Costică Neagu), Ed. Terra, Focșani.
Mehedinți, S. (1940), Fazele geografice ale istoriei. Observări geopolitice, în „Opere complete”
(1943), vol. I, partea a II-a „Geographica”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București.
46 Ibidem.
47 Ibidem, p. 158.
38
