Page 37 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

32
„protectoratul rusesc, care leagă cele două țări sub aceeași tutelă primejdioasă” (cu referire la
Regulamentul Organic din 1831), „unirea” comercială, vamală a celor două principate înlesnind-o pe
cea politică.
Sunt invocate: „trebuințele ambelor părți” și, în plus: „... aceeași bani încep să umble «în
amândouă prințipaturile»; locuitorii, trecând granița de la unii la alții, încep să aibă aceleași
«folosințe negustorești», cherestelele încep să coboare pe Siret fără nicio supărare de vreo parte...
vama e aproape cu desăvârșire desființată; iar arendarea vămilor dinspre streini uneia și aceleiași
33
persoane, era ceva asemănător cu vestitul Zollverein [!], care a pregătit unirea statelor germane” .
Drept urmare, concluzia se contura de la sine: „(...) Și de aceea, din punct de vedere geografic, unirea
de sub Cuza – independent de partea ei sentimentală – ne pare ca o fază foarte firească în dezvoltarea
teritorială a statului nostru, potrivit cu logica întregii istorii contemporane, care impune din ce în ce
mai mult comasarea spațiului” .
34

4. Fazele geografice ale istoriei

Mica Unire (1859) nu a fost numai o consecință a cauzelor interne, ci și a celor externe,intrarea în
faza maritimă-oceanică a istoriei universale impunând celor două principate ieșirea cât mai rapidă,
comună, spre Marea Neagră (ceea ce se va întâmpla, aproape două decenii mai târziu, după Războiul
de Independență):„În secolul al XIX-lea, pentru întâiași dată oamenii s-au gândit să împartă tot
pământul – până și pustiurile. De azi până mâine, imperii continentale au devenit imperii coloniale și
astfel, secolul acesta, alături de națiuni, a adus în istorie și mările și oceanele peste care se aflau
aceste colonii. Toate statele au prins a năzui și năzuiesc mai mult decât orișicând să caute măcar un
35
punct de atingere cu marea (s.n.). Așa s-a întâmplat și cu noi .
Mai mult, în alte studii ulterioare, Simion Mehedinți invoca necesitatea marilor puteri europene
(Franța, putere continentală și maritimă, și Marea Britanie, putere maritimă) de a proteja gurile Dunării
(prin cristalizarea unui stat stabil, aici) și strâmtorile pontice, în fața jocurilor de putere turco-ruse.
Aproape că nu este studiu sau lucrare în care savantul vrâncean să nu îl fi citat pe Herder cu
36
următoarea axiomă „istoria este geografie în mișcare” , adică geoistorie (geopolitica de ieri), aducând
numeroase și numeroase exemple de modificări ale peisajului sau ale comportamentului geografic care
au determinat evenimente geopolitice: pe măsură ce evenimentele istorice își lărgeau orizontul de
manifestare, cuprinzând întreaga planetă, efectul cuprindea și statul carpato-danubiano-pontic.
Astfel, în lunga fază continentală a istoriei, evoluția țării noastre a depins doar de coordonatele
continentale: Carpații și Dunărea cu prelungirea sa pontică și poziția în marginea estică a continentului
european, în fața enormei mase asiatice. Indiferent cum s-a schimbat ecuația geopolitică din
Antichitate și până în secolul al XIX-lea, configurarea ei teritorială s-a păstrat doar în termeni
continentali.
Mehedinți invocă exemplul cunoscut de-acum al lui Napoleon, care, deși era un foarte bun
strateg nu sesizase că omenirea intrase în faza oceanică a istoriei (refuzând Atlanticul, vânzând
Louisiana și concentrându-se doar în perimetrul eurasiatic): „Cuceritorul rămăsese continental.

32 Ibidem.
33 Ibidem, p. 80.
34 Ibidem, p. 81.
35 Ibidem.
36 Lucrări ale lui Simion Mehedinți în care îl citează pe filosoful german Herder cu „Istoria este geografie în mișcare”:
Dacia pontică și Dacia carpatică (1928); Cadrul antropogeografic. Observări relative la Transilvania (1928); Terra
(1930); Legăturile noastre cu Dunărea și Marea (1938); Ce este Transilvania? (1940); Fazele geografice ale istoriei.
Observări geopolitice (1940); Nesiguranța limitelor geografiei. Evoluția literaturii geografice; Legătura dintre istorie și
geografie (în „Opere complete”, 1943a) etc.
35