Page 35 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

întoarce la Leipzig și își susține teza de doctorat cu titlul Despre inducția cartografică, iar pe 3
noiembrie 1900 avea să susțină primul curs de geografie la Universitatea din București – actul de
naștere al geografiei universitare (moderne) în România.
Boala începuse să se vindece: „... cei ce cunoșteau malurile Senei mai bine decât pe ale Dunării
21
(...) trăiau cu gândul mai mult la utopii, decât la realități istorice” . Schimbase perspectiva: spațiul
românesc nu mai era privit și înțeles așa cum se vedea din Occident, ci din mijlocul orizontului
propriu, din Carpați, de la Dunăre și de la Marea Neagră.
Munții Carpați nu mai erau o „coloană vertebrală”, care anulau existența Munților Apuseni, și-i făceau
susceptibili de a suporta o frontieră naturală, ci cu totul altfel. Un curios accident geologic (intersecția
a patru microplăci tectonice – vezi zona seismică Vrancea) dădu-se Carpaților o formă unică pe Glob:
rotundă ca ovatră de foc (ce semnificații adânci, dacă ne gândim la rolul vetrei și al focului în istoria
civilizației umane). Lanțul montan de pe hărțile occidentale se transformase într-o serie de pietre cu
înălțimi relativ mici, cu vârfuri teșite („plaiurile” din Miorița), dispuse circular, în jurul unei largi
depresiuni, o adevărată vatră culturală și civilizațională în care s-a plămădit poporul român – singurul
popor european care nu-și cunoaște alt loc alt formării sale, decât spațiul carpatic, sau o dată precisă a
creștinării. Pe când romanii credeau în men sana in corpore sano, dacii credeau exact invers, că nu
poate fi trup sănătos, fără suflet sănătos, iar nemurirea sufletului era credința cotidiană, în acest spațiu,
înainte să se nască Iisus.
Forma rotundă a Carpaților a impus forma rotundă a bazei etnice a poporului nostru, a țării
noastre, a teritoriului național al statului român și, indiferent de vicisitudinile istorice, s-a reîntregit
mereu în aproximativ aceleași frontiere și aceeași formă: Dacia (în Antichitate), în 1600 (sub Mihai
Viteazul), în 1918 (sub regele Ferdinand I) și până la România de azi: „Revanșa geografiei, cum s-a
22
spus, asupra istoriei” . Caracteristicile Carpaților românești i-au făcut neeligibili pentru orice graniță
politică artificială.
Să revenim la vrânceanul, totodată, universalul și modernul savant, Simion Mehedinți. La 50
de ani de la unirea celor două principate românești (Mica Unire), în 1909, realizează o analiză pură de
geopolitică, într-un mic studiu, intitulat Unirea principatelor din punct de vedere geografic, și publicat
în „Convorbiri Literare”. Deși mai multe studii acordă primatul, în acest sens, lucrării din 1914 a
23
savantului, respectiv Chestia orientală , este evident că încă din titlu este ilustrată gândirea
geopolitică a lui Simion Mehedinți, respectiv reflectarea factorului geografic în domeniul politic
(unirea a două state).
Conținutul este cu atât mai relevant, întrucât, aratăcă „unirea principatelor a fost în mare parte
24
o fatalitate geografică” , în dauna uneia exclusiv sentimental-istorică și face o demonstrație de zile
mari, și anume:
că a existat un determinism geografic intern („fatalitate geografică”) care a impus reîntregirea
teritoriului național în forma cvasi-rotundă individualizată de Carpați, de mai multe ori, în pofida
evoluției istorice și

21 Ibidem, p. 20.
22 Ion Conea (1943), op. cit., p. 627. De unde să audă Kaplan de ilustrul geograf și geopolitician român Ion Conea, care a
folosit expresia cu aproape 70 de ani înaintea sa? Vezi Robert Kaplan (2014), Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta
despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului, Ed. Litera, București.
23 Vezi, spre exemplu, istoricul Petre Otu (1996), Studiul geopoliticii la Școala Superioară de Război. Tradiție și
actualitate, în vol. „Promoția 100 de ofițeri de comandă și Stat Major pentru România”, Academia de Înalte Studii Militare,
București, pp. 127-134 sau geografii Silviu Neguț, Vasile Cucu, Liviu-Bogdan Vlad (2004), Geopolitica României, Ed.
Transversal, Târgoviște, p. 44 ori sociologul Ilie Bădescu (2011), Enciclopedia sociologiei, vol. II „Teorii sociologice
contemporane”, Ed. Mica Valahie, București, p. 604.
24 Simion Mehedinți (1909), Unirea principatelor din punct de vedere geografic, în „Convorbiri Literare”, anul LXIII, nr. 1
(ianuarie), p. 77.
33