Page 51 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Moldova, judele mai era numit județ, cuvânt care a fost înlocuit, din secolul al XVI-lea, cu termenii
4
vornicel și vataman, aceștia fiind slujitori ai domniei .

Figura 8

Prezența obștilor țărănești care erau conduse de jude și de sfatul bătrânilor, este dovedită și ea
onomastic. Astfel, din epoca medievală, s-au păstrat câteva mii de oiconime cu sufixe care atestă
derivarea așezării în cauză dintr-o mare comunitate patriarhală de țărani liberi. Aceste sufixe sunt -
ești, -eni/-ani, mai rar, -ari, -ovți/-evți, -enți/-inți. Cel mai frecvent întâlnit, este sufixul -ești, considerat
de unii specialiști ca fiind de proveniență latină (dintr-un -iscus), dar pe care, urmând ideile avansate,
de aproape un secol de A. Graur (1927), noi îl considerăm de origine traco-dacică, derivat din forma -
isk, atestată și toponimic și antroponimic.
Ne bazăm atât pe numeroasele toponime și antroponime antice cu sufixul -isc/-isklocalizate în
spațiul carpato-balcanic, cât și pe numărul mare de antroponime înregistrate în prezent, având sufixul,
românesc, -escu. Astfel, în harta de mai jos, se observă extensiunea însemnată a sufixului, probabil
traco-dacic -isc/-isk, – după lingviștii Alexandru Graur (1927) și Iorgu Iordan(1963) – în toponime
prezente din Ungaria până în Grecia (cu localizări inclusiv în spațiul românesc actual – în Banat,
Muntenia și Basarabia). Punctăm, în acest sens, posibila evoluție, pe „teren” lingvistic tracic, a
„perechii” Basilius-Basiliscus (atestată în antichitate în regiunile balcanice), către formele actuale,
românești, Vasile-Vasilescu. De asemenea, ne susținem afirmația și cu atestarea, ca fiu al împăratului
Leo I Tracul a unui Basiliscus, ajuns, de asemenea, conducător al Imperiului roman. Mai amintim, ca
patronime, Daciscus, Pabiscus și altele.
Sufixul -iskstă la baza sufixelor românești -escu (utilizat în antroponimie) și -ești (folosit la
5
crearea multor toponime) . El se regăsește, în primul rând, într-o serie de toponime din spațiul carpato-

4 Marius-Andi Dașchievici, Elite sociale în zona Costuleni (secolele XVI-XX), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași,
2010, p. 39.
49