Page 51 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 51

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1




            Moldova, judele mai era numit județ, cuvânt care a fost înlocuit, din secolul al XVI-lea, cu termenii
                                                               4
            vornicel și vataman, aceștia fiind slujitori ai domniei .








































                                                          Figura 8

                    Prezența obștilor țărănești care erau conduse de jude și de sfatul bătrânilor, este dovedită și ea
            onomastic.  Astfel,  din  epoca  medievală,  s-au  păstrat  câteva  mii  de  oiconime  cu  sufixe  care  atestă
            derivarea așezării în cauză dintr-o mare comunitate patriarhală de țărani liberi. Aceste sufixe sunt -
            ești, -eni/-ani, mai rar, -ari, -ovți/-evți, -enți/-inți. Cel mai frecvent întâlnit, este sufixul -ești, considerat
            de unii specialiști ca fiind de proveniență latină (dintr-un -iscus), dar pe care, urmând ideile avansate,
            de aproape un secol de A. Graur (1927), noi îl considerăm de origine traco-dacică, derivat din forma -
            isk, atestată și toponimic și antroponimic.
                    Ne bazăm atât pe numeroasele toponime și antroponime antice cu sufixul -isc/-isklocalizate în
            spațiul carpato-balcanic, cât și pe numărul mare de antroponime înregistrate în prezent, având sufixul,
            românesc, -escu. Astfel, în harta de mai jos, se observă extensiunea însemnată a sufixului, probabil
            traco-dacic -isc/-isk, – după lingviștii Alexandru Graur (1927) și Iorgu Iordan(1963) – în toponime
            prezente  din  Ungaria  până  în  Grecia  (cu  localizări  inclusiv  în  spațiul  românesc  actual  –  în  Banat,
            Muntenia  și  Basarabia).  Punctăm,  în  acest  sens,  posibila  evoluție,  pe  „teren”  lingvistic  tracic,  a
            „perechii”  Basilius-Basiliscus  (atestată  în  antichitate  în  regiunile  balcanice),  către  formele  actuale,
            românești, Vasile-Vasilescu. De asemenea, ne susținem afirmația și cu atestarea, ca fiu al împăratului
            Leo I Tracul a unui Basiliscus, ajuns, de asemenea, conducător al Imperiului roman. Mai amintim, ca
            patronime, Daciscus, Pabiscus și altele.
                    Sufixul -iskstă la baza sufixelor românești -escu (utilizat în antroponimie) și -ești (folosit la
                                     5
            crearea multor toponime) . El se regăsește, în primul rând, într-o serie de toponime din spațiul carpato-

            4  Marius-Andi Dașchievici, Elite sociale în zona Costuleni (secolele XVI-XX), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași,
              2010, p. 39.
                                                                                                             49
   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56