Page 69 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

5
case, amplasării unei prisăci sau a unei livezi . Există însă și o altă accepțiune a modului în care se
obține o secătură și care nu presupune tăierea copacilor; ea a fost consemnată de către H. H. Stahl în
contextul cercetărilor sociologice întreprinse la Nereju - o mărturie a unui vrâncean: „Secătura este un
loc unde mă duc cu toporul, ca să tai copacii, pe care îi las să se usuce. Iată cum fac: tai cu toporul
coaja copacului, de jur-împrejur, ca de un lat de palmă, iar asta înseamnă moartea copacului și, deci,
putința ca razele soarelui să ajungă până la pământul pe care – de acum înainte - va crește iarbă. Și
continui așa mai departe, până usuc toți copacii și se face un loc gol, pe care crește iarba pentru
6
pășunatul vitelor. Așa se face o secătură” . Este limpede că, la originea îndepărtată a termenului
secătură (scătură), nu stau exclusiv nici verbul „secare” (tăiere) și nici verbul „siccare” (uscare), ci
stau ambele verbe latinești, ambele s-au completat, pentru a exprima, în termenul românesc rezultat,
acțiunea prin care se face despădurirea (care evocă atât ideea de a tăia, cât și pe aceea de a usca
pădurea).
Este foarte interesant și sensul diferit pe care îl dau milcovenii termenului secătură în diferite
7
zone ale arealului supus analizei . La Andreiașu de Jos explicațiile sunt următoarele: „săca lumea la
păduri, să dădea focuri”, „ a săcat pădurea ș-a făcut prosîi”, „ lua coaja de la copac de jur împrejur și
copacul se usca, săcătura poartă numele celui ce săca”; la Reghiu, „tăia păduri, să săcau copacii”; de
la Mera, alături de explicația corectă „ a fost păduri”, „a săcat-o ș-a făcut poiană”, există altele legate
de sensul uscat sau sec „îi prea uscat, nu găsești nimica umid”, „bănuiesc c-a fost saracî”; dar la
Broșteni sensul original nu mai apare: „a fost o fântână care a secat” sau „bănuiesc că-i pământ
ridicat de tot și nu se găsește fir de apă”; la Jariștea, schitul „Secături” se numește astfel pentru că „au
vinit niște fimei, niște săcături” care au alungat pe călugării ce trăiau aici. În acest caz, săcătură are alt
sens: „om de nimic, neserios, netrebnic”.
După cum se precizează într-o explicație dată termenului secătură (scătură), la Andreiașu de
Jos „săcătura poartă numele celui ce săca”, astfel că în bazinul Milcovului întâlnim „Scătura lui
Chiriac” (sub culmea Monteoru), „Scătura de la Răiuț” (alături de cele din Vrancea), „Scătura
Părosului” (la Viișoara, Vidra) sau „Scătura lui Văsui” (la Vrîncioaia).
În alte regiuni ale țării termenii majori în familia de sinonime ce semnifică acțiunea de despădurire
sunt diverși. De exemplu, termenul laz (plural lazuri) și verbul a lăzui, întâlnit în cea mai mare parte a
Munților Apuseni, cu sensul de „tăiere a pădurilor și scoaterea rădăcinilor pentru a face locuri de
cultură”. În Vrancea, acest termen nu este nici cu acest sens, nici cu alt sens. În zonele învecinate, cele
ale Râmnicului Sărat și ale Buzăului este utilizat termenul seci (toponimul Seciu), însă în bazinul
Milcovului nu se regăsește . Doar în „Documente putnene” aflăm în hotarul satului Căliman, din
8
apropiere de Vidra, „Seciul Poenilor” care cuprindea „gropi” de fâneață „făcute din vechiu”. Acest
aspect demonstrează rolul factorului geografic de adăpost, de izolare relativă și închidere și de păstrare
a unei organizări social-economice arhaice.
Acțiunea de despădurire se realizează, în multe situații, prin incendiere (acțiunea omului) sau
prin acțiunea de ardere înceată, de pârlire, din partea soarelui. În bazinul Milcovului se întâlnește
cătunul Arșița în satul Andreiașu de Jos (fig.1), precum și văile Arșița Mare și Arșița Mică în care
localnicii ne-au prezentat tradiția locală despre arderea pădurii pentru stabilirea vetrei satului și a
locurilor de cultură.

5 Aurel V. Sava, Documente putnene. Vrancea-Odobești-Cîmpuri, vol. I, Editura Terra, Focşani, 2011, p. 27

6 H. H. Stahl, Contribuţii la studiul satelor devălmaşe romîneşti, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Române,
1958, p. 270-281
7 Angela Moldoveanu şi Gheorghe Moldoveanu, op. cit., p. 86
8 Aurel V. Sava, op. cit., p. 27
67