Page 71 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Un alt termen ce descrie acțiunea de despădurire și modul de utilizare a terenurilor este
11
curătură (15 toponime) . Aurel V. Sava, cel mai bun cunoscător al documentelor vrâncene, considera
că, după ce un loc era curățat și de rădăcini, acela se numea curătură. Curătură este un termen destul
de utilizat în Moldova. Curăturile erau făcute și de boieri, prin munca vecinilor și a robilor lor. Ion
Conea citează în lucrarea sa „Vrancea. Geografie istorică, toponimie și terminologie geografică” un
document din 3 iunie 1617 în care se preciza că Nădăbaico, fost mare vornic, realizase nu mai puțin de
790 de curături „pe care el le-a curățit toate din făgetul întreg cu oamenii săi, cu clăci și cu vecinii săi
și cu țiganii săi și cu năimiții săi”. Din documente rezultă că secăturile și curăturile au fost prima
formă de proprietate individuală; în timp ce munții se foloseau în comun, secăturile și curăturile erau
realizate prin muncă individuală și rămâneau ca proprietate a celor care le realizau: „după vechiul
obiceiu a răzășilor vrânceni, nu se pot scoate răzăși ce ș-au deschis locuri de hrană din codru mereu
pe dreptu hotarul lor”.
Cele mai multe probleme le pun toponimele pentru care nu există nicio bază în limba actuală,
cunoștințele ce țin de o etimologie extrem de variată (latină, slavă, maghiară) trebuind să fie
confruntate cu realitățile geografice, cu priceperea și experiența geografului.
12
Un astfel de caz este toponimul Arva . După tradiție, se consideră că denumirea satului ar proveni de
la un negustor maghiar Harvath, de pe timpul lui Ștefan cel Mare. Atestarea numelui unui comitat și a
unui pârâu Arva în Ungaria, pentru secolul al XVI-lea, conform opiniei exprimată de N. Drăganu în
„Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticii” exclude ipoteza că la baza acestui
toponim ar sta antroponimul Harvath. Numele satului provine de la cel al pârâului Arva, un afluent
stâng al Milcovului (fig. 2), iar acest apelativ arvă a dispărut.

Fig. 2. Satul Arva și pârâul Arva
ortofotoplan Vrancea, 2009, AutoCAD Express Tools

Etimologia slavă a fost susținută de Ovid Densușianu care argumenta că „ etimologia ar fi de
căutat în tema slavă gar- a arde, deci harvă a însemnat loc despădurit prin ardere și se întâlnește astfel

11 Angela Moldoveanu şi Gheorghe Moldoveanu, op. cit., p. 86
12 Analiza amănunţită a acestui toponim cu evidenţierea posibilelor etimologii din latină, slavă, maghiară este realizată de
Angela şi Gheorghe Moldoveanu, în studiul susmenționat.
69