Page 11 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

des étudiants universitaires roumains sur la situation des Roumains de Transylvanie et de Hongrie,
Budapest, 1891.
Între timp (1892), Mehedinţi termină Facultatea de Litere şi Filosofie a Seminarului Normal
Superior din Bucureşti şi trece examenul de licenţă, cu calificativul Magna cum laude. La îndemnul lui
Al. Odobescu se înscrie şi obţine, de la Societatea Română de Geografie, o bursă pentru a studia
geografia la Paris. Ajuns în ,,oraşul luminilor”, S. Mehedinţi continuă activitatea în cadrul Ligii,
iniţiind, în 1893, Charta rotundă, o foaie volantă, scrisă de mână, gândită ca un periodic lunar care să
9
aibă următoarea rută: Paris, Viena, Budapesta, Cluj, Bucureşti, Anvers şi Graz. ,,Iniţiativa Chartei
rotunde aparţine lui S. Mehedinţi, pe atunci student, membru activ al Secţiei din Paris a Ligii
Culturale. El este şi autorul interesan-tului editorial care, mai ales în prima sa parte, dezvăluie o
adevărată concepţie politică, menită să imprime tineretului studios o orientare naţional-politică
unitară”.
Deşi a avut o existenţă foarte scurtă, doar un număr, Charta rotundă ne dezvăluie activitatea
studenţimii române din ţară şi din străinătate, în sprijinul românilor din Imperiul Austro-ungar şi din
Transilvania. Tinerimea universitară din România, prin Memoriul său, nu dorea să se amestece în
treburile interne ale Imperiului, ,,în conflictele interne ale vecinilor, ci facem apel la tinerimea liberală
din Europa pentru a-i sili pe reacţionarii nobili din Ungaria să asculte de glasul timpului, să se
10
supună şi să facă act de liberalism” .
Ajuns la Paris, la începutul anului 1893, S. Mehedinţi se avântă cu acelaşi elan şi în activitatea de
instruire pe tărâmul geografiei. Pentru că la Sorbona se predau cursuri de geografie regională -
geografia coloniilor franceze - Mehedinţi ajunge la École Normale Supérioare ,,unde erau primiţi cei
mai aleşi tineri francezi destinaţi carierelor intelectuale”. Aici l-a întâlnit pe ,,singurul mare geograf
francez din acea vreme, pe Paul Vidal de la Blache, care nu ajunsese profesor la Sorbona, dar preda
11
cu însufleţire şi geniu la acea renumită şcoală” , fiind considerat de către continuatorii săi un
adevărat întemeietor al geografiei umane franceze. Înţeleptul dascăl l-a sfătuit pe tânărul de la Gurile
Dunării, venit să dezlege tainele geografiei, să meargă la Berlin, unde şcoala geografică era cu mulţi
paşi înainte, prin activitatea unor înaintaşi ca Humboldt şi Ritter. Prin diversificarea mijloacelor de
informare, se adunase un imens material documentar, care trebuia sistematizat şi pe baza căruia să se
traseze liniile de forţă, să se stabilească principiile unitare ale cenuşăresei ştiinţelor - geografia. Acest
lucru îl va face Oskar Peschel care va prezenta o operă clară şi sistematică, cu principii şi
argumentare, prin care ,,geografia dobândise iarăşi prestigiul academic de care se bucurase în prima
jumătate a secolului” . Alături de Peschel, Ferdinand von Richthofen va fi cel care va pune bazele
12
,,obiectului şi metodelor geografiei”, devenind ,,protagonistul mişcării geografice, nu numai din
Germania, ci chiar din întreaga lume”, aceştia aducând o nouă renaştere a geografiei. Mehedinţi, însă,
avea nevoie de ,,o sistematică introducere în geografie ca ştiinţă”.
Considerând că nu poţi reconstitui corpul uman pornind de la o unghie, iar drumul spre geografie
trebuie să plece de la observarea directă, după care să urmeze conceptualizarea. Mehedinţi începe o
serie de excursii, pe cont propriu, ,,în ţinuturile cele mai caracteristice ale Germaniei”, făcând
comparaţii între Câmpia Nord-europeană şi Câmpia Română, între climele celor două ţări. Contactul
cu etnograful Adolf Bastian îi va deschide drumul spre o altă ştiinţă-pivot pentru istorie, geografie,
pedagogie - etnografia. Acest lucru l-a îndemnat să continue pregătirea la Universitatea din Leipzig
,,luând cunoştinţă mai de aproape şi de latura antropogeografică a geografiei” , cunoscută sub
13
numele de Şcoala de la Leipzig, a cărei reprezentant era renumitul profesor Fr. Ratzel. Cu unele

9 Idem, p. 189;
10 * * * - Memoriul studenţilor, op. cit., p. 49;
11 Victor Tufescu – Simion Mehedinţi, viaţa şi opera, Ed. Enciclopedică, Buc., 1994, p. 28.
12 S. Mehedinţi – Premise şi concluzii la Terra, op. cit., p. 65;
13 Idem, p. 74.
9