Page 12 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 12

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1




            clarificări, în domeniul geografiei, dar şi cu multe nedumeriri, Mehedinţi plecă în anul 1895 la Leipzig,
            aici urmând să lucreze la teza de doctorat sub îndrumarea lui Fr. Ratzel.
                Datorită  unei  puternice  încordări  intelectuale,  generate  şi  de  faptul  că  nu  pătrundea  articulaţiile
            ştiinţei geografice, Simion Mehedinţi ,,s-a trezit cu un puternic surmenaj”. Acest lucru l-a obligat la
            întreruperea pregătirii timp de doi ani, fapt consemnat şi în procesul verbal al şedinţei S.R.G. din 2/14
            martie 1896. ,,Tânărul bursier al Societăţii, dl. Mehedinţi,(…) a trebuit să întrerupă orice activitate
                                                                14
            intelectuală şi să se odihnească câtăva vreme în ţară” .
                Descurajat şi fără bani, Mehedinţi se întoarce în satul natal, unde fiul risipitor se reintegrează încet,
            încet în viaţa şi tradiţiile alor săi, în ritmurile atemporale ale celor din mijlocul cărora plecase. Au
            urmat doi ani ,,de refacere fizică, dar şi doi ani de cugetare, de observaţie, de cristalizare a tot ceea ce
                                                                  15
            studiasem, de schiţare a lucrărilor mele de mai târziu” . Se pare că în această perioadă a funcţionat,
            pentru a se putea întreţine, ca profesor de limba germană la Liceul Naţional din Iaşi. Eugen Lovinescu,
            fostul său elev ne spune următoarele: ,,Pedagogia sa de natură explozivă consta în descărcări electrice
            la fiecare două minute: bum! bum (…) în aceeaşi oră puteai obţine doi de zece şi trei de unu, alte note
                                                                                          16 25
            nu existau; motor pus sub presiune, nu cunoştea repaosul sau munca ordonată!” .
                Refăcut complet după şederea de la Soveja, S. Mehedinţi s-a întors la Leipzig, şi-a reluat lucrul la
            teză,  obţinând  diploma  de  doctor  în  filosofie  (specialitatea  geografică),  cu  calificativul  ,,suma cum
            laude”, fiind felicitat de corpul profesoral. Magistrul său, Fr. Ratzel, elogiind calităţile candidatului
            ,,subliniază, ca un merit deosebit, faptul că a ajuns la o cugetare geografică – geographisch denken”.
            Succesul său a fost consemnat şi în BSRG: ,,D. Mehedinţi (…) şi-a încoronat munca sa strălucitoare
            prin obţinerea – maxima cum laude – a diplomei de doctor în specialitatea geografiei la Facultatea de
            Litere a Universităţii din Leipzig”. Urmare a intervenţiei Societăţii Române de Geografie şi a cererii
            lui  T.  Maiorescu,  Ministerul  Instrucţiunii  Publice  a  înfiinţat  la  Universitatea  din  Bucureşti  prima
            catedră de geografie.
                Primul curs universitar de geografie, ţinut de Mehedinţi la 3 noiembrie 1900, a însemnat, la noi,
            actul de naştere al acestei ştiinţe. La curs a participat şi bătrânul Maiorescu, venit să-şi susţină ucenicul
            la prezentarea disertaţiei de către tânărul doctor în geografie. Însuşi E. Lovinescu, student la Facultatea
            de Litere, şi-a schimbat părerea despre fostul său profesor de la Iaşi, afirmând că: ,,Rezultatul a depăşit
            orice aşteptare: vreme de un ceas, dl. Mehedinţi şi-a dezvoltat subiectul cu un calm nebănuit (…) în
            timp ce, cu ochii plini de bucurie, Maiorescu sublinia cuvintele prin gesturi expresive şi cu priviri
            circulare ce voiau să spună: ei, ce vă spuneam eu, aşa-i că are talent”, iar Nicolae Orghidan, student
            în primul an, nota următoarele: ,,La ora fixă apăru pe uşă un bărbat tânăr, zvelt care se îndrepta spre
            catedră cu paşi uşori  şi siguri. Avea înfăţişarea distinsă a unui adevărat intelectual…Începu să
            vorbească liber cu o remarcabilă uşurinţă, fără sfiala obişnuită a începătorilor. Îşi urmărea firul
            ideilor cu o logică strânsă ce captiva atenţia ascultătorilor. Folosea o limbă literară aleasă, ocolind
                                                                                             17
            pe cât putea neologismele. Nu lipseau figurile de stil puse ici, colo la loc potrivit…” .
                Începând din această zi, datorită geniului şi a muncii neobosite a lui Mehedinţi, geografia va intra
            pe un drum ascendent, culminând cu apariţia, în 1930, a lucrării fundamentale: Terra – introducere în
            geografie ca ştiinţă şi cu întemeierea unei strălucite şcoli geografice române.
                       18
                În 1902 , S. Mehedinţi se căsătoreşte cu Maria Cicei (n. 1881), fiica unui mocan din Ardeal – Ion
            Cicei, de loc din Râşnov – care trecea deseori munţii în Ţara Românească, ducându-şi oile în Câmpia


            14  Buletinul Societăţii Române de Geografie, nr. recapitulativ ,,Treizeci de ani de muncă [de la înfiinţarea  SRG]”, 1905, pp.
            217-218;
            15  Vasile I. Ţiroiu - Amintiri, cum am colaborat cu profesorul Simion Mehedinţi, Ed. SAS, Bucureşti, 1995, pp. 55-56;
            16  E. Lovinescu – Memorii, vol. I, Editura ,,Cugetarea”, Bucureşti, 1930, p. 276.

            17  N. Orghidan – Şcoala Geografică Românească formată de Simion Mehedinţi, în: S. Mehedinţi – Opere alese, Editura
            Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 68;
            18   NOTĂ:  cf.  EXTRACT  din  registrul  actelor  de  căsătorie  pe  anul  1902,  nr.  1436  din  luna  ianuarie,  ziua  7,  emis  de
            Primăria Sectorului I Galben, Oficiul Central de Stare Civilă, Bucureşti. De reţinut faptul că în acest act se precizează
                                                                                                             10
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17