Page 14 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Pentru meritele sale ştiinţifice, dar şi pentru căldura cu care îi îndruma pe tineri, pentru dragostea
pe care o manifesta faţă de întregul popor, faţă de copi-lăretul ţării, Mehedinţi a fost preţuit, în epocă,
de lumea academică, de către dăscălime şi de tineret.
Astfel, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Institutul de Geografie al Universităţii din Cluj i-a dedicat
volumul: ,,Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj – OMAGIU profesorului Simion
Mehedinţi, creatorul învăţământului geografic modern din România”, o adevărată operă tipografică, în
care sem-nează nume de rezonanţă din cultura română: I. Roşca, Al. P. Arbore, Ioan C. Băncilă, Dr. R.
I. Călinescu, Ion Conea, G. Giuglea, C. C. Giurescu, Vintilă Mihăilescu, Tiberiu Morariu, Sabin
Opreanu, N. Orghidan, Heinrich Wechner, R. Vuia, Ion Dongorozi, Gh. Vornicu. Evident că nu sunt
cuvinte de laudă la adresa celui omagiat, ci sunt serioase studii ştiinţifice din varii domenii: geografie,
etnografie, etnologie, istorie, pedagogie. Fiecare studiu are un rezumat în limba franceză. Ion Roşca,
bibliotecar al Seminarului de Geografie din Bucureşti a întocmit o bibliografie din opera lui S.
Mehedinţi.
Al doilea Război Mondial, cu evenimentele sale dramatice, pentru România – cedarea Basarabiei şi
a Bucovinei, raptul Transilvaniei de Nord - au confirmat semnalele de alarmă trase de Mehedinţi.
,,Ruina hotarelor arată lămurit că n-am dat poporului nostru o altă creştere, n-am muncit destul, nu
20
ne-am pregătit şi, în cele din urmă, ne-am prăbuşit” . Pentru profesor, adevărata vină o poartă şcoala,
în continuă reformare: ,,Legi, regulamente şi programe cu duiumul - Cercetăşie, Străjerie, Frăţie de
cruce”, care derutează pe copii, părinţi şi pe profesori.
Mehedinţi este însă un optimist incorigibil, încrezător în steaua poporului său, care, în viitor, va fi
mântuit numai prin muncă şi moralitate: ,,Neamul românesc nu va putea birui greutăţile de azi, decât
muncind mai mult şi mai bine, decât cei care îl duşmănesc, şi întrecându-i prin moralitate” .
21
Sfârşitul războiului şi noua putere instalată în România îl vor marginaliza cu brutalitate, pe Simion
Mehedinţi. În timpul războiului, lucrurile s-au precipitat, atât pentru ţară, cât şi pentru profesor. În anul
1943, profesorul C. C. Giurescu, ginerele lui S. Mehedinţi, a plecat la Istanbul, trimis de Mihai
Antonescu, pentru a înfiinţa un ,,Institut Cultural Român la Ankara”, acţiune la care ,,colaborează şi
prof. S. Mehedinţi” .
22
Din 1943 şi până în 1946, familiile C.C. Giurescu, Simion Mehedinţi şi Emil Mehedinţi au locuit
la Istanbul. Poate că plecarea acestora în Turcia să fi făcut parte din acţiunea lui Mihai Antonescu, de a
pune pe intelectualii români la adăpost, de tăvălugul roşu care ameninţa România.
De la Istanbul, Mehedinţi trimite Academiei Române, actul prin care donează acesteia, biblioteca
personală, alcătuită din: cărţi, hărţi, atlase, manuscrise. Mai donează ,,Casa de citire”, din casa
părintească de la Soveja, ,,cărţile populare care pot fi citite de săteni (dacă sunt în două exemplare)”,
iar şcolii din Soveja, îi dăruieşte ,,o grădină şi un loc de pepinieră – [pentru instruirea practică a
elevilor n. a.] – cumpărat acum zece ani din proprietatea statului”. În acelaşi timp, ,,ca proprietar al
23
revistei Convorbiri literare , prin act semnat de întemeietorii Junimii – actul se află în plicul sigilat de
la Academie – dăruiesc şi această revistă tot Academiei Române ”.
La întoarcerea în ţară, în 1946, Mehedinţi găseşte casa rechiziţionată – aici se afla Confederaţia
Generală a Muncii – iar biblioteca, una dintre cele mai valoroase din ţară, ...dispărută.
De acum începe coşmarul pentru cel ajuns la vârsta patriarhală, de aproape 80 de ani. În această
situaţie, Mehedinţi va face intervenţii nenumărate pentru a i se restitui casa. Academia Română se va
implica şi ea în această acţiune, arătând că Simion Mehedinţi are ,,statut de demnitar, ca membru al
Academiei, fiind scutit de rechiziţie”. De asemenea, se precizează că biblioteca personală a fost donată
Academiei încă din 1943 şi savantul trebuie să intre în posesia ei, pentru a putea lucra în continuare.

20 S. Mehedinţi-Soveja – Altă creştere. Şcoala muncii, ed. a VIII-a, Ed. Viaţa Românească, Bucureşti 1997, p. 30;
21 Idem, p. 31;
22 Cf. MAE al României, Direcţia Patrimoniu Diplomatic şi Arhivă, nr. D (8) 458 /17.04.2000.
23 Cf. EXTRAS din Analele Academiei, Tom LXIV, Şedinţa publică de la 23.03.1943, p. 2, act datat la 2 martie 1945 –
Istanbul, ss. Consul general Paul Negulescu, aflat în arhiva familiei Mehedinţi, oferit nouă spre consultare de dna Simona
Mehedinţi, nepoata savantului.
12