Page 13 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Dunării, la iernat. ,,Când i-a venit sorocul să fie luat la oaste într-o unitate din armata austro-ungară
19
(…), a trecut din timp peste munţi cu oile şi-a rămas în România” , unde a trăit tot restul vieţii,
rostuindu-şi gospodăria şi avutul.
Simion şi Maria au avut doi copii: Maria-Simona, pe numele de alint Mica (n. 1903) şi Emil (n.
1905). Mica s-a căsătorit cu C. C. Giurescu, ajuns mare istoric şi academician, la fel ca şi fiul acestuia,
Dinu Giurescu - Gongu, aşa cum îl alinta bunicul Mehedinţi. Emil a devenit avocat.
Viaţa familiei Mehedinţi, cu zile luminoase şi întunecate, a curs în casa din str. Dimitrie Racoviţă,
nr. 12 – casă dotală, cumpărată din zestrea soţiei. Casa a devenit celebră prin faptul că aici au avut loc
şedinţele Junimii, aici primea corespondenţa directorul Convorbirilor literare (ian.1907-dec.1923),
directorul Duminicii poporului (14 sept.1914 - 15 dec.1933), profesorul şi academicianul S. Mehedinţi.
Aici îşi are astăzi, sediul Institutul de Geografie, înfiinţat în 1944.
Din ziua de 3 nov. 1900, când a semnat actul de naştere a geografiei româneşti, Mehedinţi a
început urcuşul pe treptele ştiinţei geografice, ale etnografiei, pedagogiei şi literaturii. Cu toate că a
avut o viaţă lungă, pare că mereu a fost într-o permanentă cursă contra cronometru, cu timpul. Lucra,
lucra, lucra mereu. În zilele scurte de iarnă, se trezea dimineaţa cu noaptea-n cap, se îmbrăca pe
întuneric, punându-şi de seara hainele în ordine, ca să nu-i deranjeze pe ai casei şi începea lucrul. La
fel ca şi pe mocanii din Soveja, nu-l apuca niciodată ziua-n pat.
În 1915, S. Mehedinţi a fost chemat la Academia Română, ca membru plin, membru corespondent
fiind din 1908. Imediat după şedinţa de confirmare, Preşedintele înaltului for ştiinţific îi trimite
următoarea înştiinţare:
Din cauza războiului, S. Mehedinţi şi-a rostit Discursul de recepţie la Academia Română -
Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale - la 6 iunie 1920.
În anul 1918 - martie-octombrie - a fost ministru al instrucţiunii şi cultelor, în Guvernul
Marghiloman. În această perioadă a trecut prin Parlament, cu unanimitate de voturi, două legi ale
învăţământului (Legea eforiilor şcolare şi Legea şcolilor pregătitoare şi a seminariilor normale), prin
care a urmărit reformarea învăţământului rural.
După căderea Guvernului Marghiloman, primul gând al profesorului a fost să-şi continue
activitatea didactică şi ştiinţifică, ţinându-se toată viaţa, departe de politică. În anii care au urmat, a dat
la iveală opera sa literară, ştiinţifică pedagogică şi filosofică.
O parte mai puţin cunoscută din activitatea didactică a lui S. Mehedinţi, asupra căreia dorim să
aruncăm o scurtă privire este munca de profesor la Şcoala Superioară de Război, desfăşurată între anii
1919-1938, unde preda geografia generală. În anul 1939, s-a dat în folosinţă actuala clădire a Şcolii
Superioare de Război. La aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea acesteia s-a tipărit lucrarea ,,Istoricul
Şcoalei Superioare de Război”, care are un capitol special dedicat profesorilor civili - ,,Omagiul
Şcoalei Superioare de Război către domnii profesori civili”. Contribuţia şi meritele profesorului
Mehedinţi din această perioadă, ne sunt relevate în lucrarea ,,Promoţia 100, de ofiţeri de comandă şi
Stat Major, pentru România”, editată de Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti 1996, volum
coordonat de gen. Mircea Agapie, Rectorul Academiei de Înalte Studii Militare, în care se recunoaşte
întâietatea lui Mehedinţi privind geopolitica un concept tabu, la noi, după ultimul război: ,,Geograful
român Simion Mehedinţi (1868-1962), elev al lui Fr. Ratzel, pe timpul studiilor în Germania (…) este
primul care abordează la noi problemele de geopolitică. Înainte de primul război mondial, el a
publicat stu-diul <Chestia orientală, din punct de vedere geografic şi etnografic>, republicat în anii
celui de al doilea război mondial sub titlul <România în marginea continentului>. O problemă de
geopolitică românească şi europeană”.

faptul că S. Mehedinţi avea 34 de ani (n. 1868), iar Maria I. Ciceiu 21 de ani (n. 1881). Contractul de căsătorie avea
valoarea de 216.000 lei. Unul dintre martorii fericitului eveniment a fost însuşi Titu Maiorescu. Extractul constituie o
dovadă concretă în privinţa anului naşterii lui S. Mehedinţi - 1868
19 Victor Tufescu – Simion Mehedinţi, viaţa şi opera, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p. 78.
11