Page 52 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

PĂRĂSIREA TIMPURIE A ŞCOLII.
CAUZE ŞI MĂSURI DE PREVENIRE

Prof. metodist Adriana Beatris UNGUREANU,
Liceul Tehnologic „Pamfil Şeicaru”, Ciorogârla
adriana_ungureanu@yahoo.com

Rezumat: „Cel ce deschide uşa unei şcoli, închide uşa unei temniţe”, spunea Victor Hugo, închide
temniţa neştiinţei şi a necunoaşterii şi deschide noi orizonturi spre o lume în care copiii să se
poată exprima liber dezvoltându-şi creativitatea, fiind încurajaţi să creadă în propria imagine.
Orice copil are dreptul la cunoaştere, la educaţie, la opinie, însă nu toţi sunt sprijiniţi de familie,
şcoală, comunitate locală, societate. Părăsirea timpurie a şcolii este din păcate o certitudine în
societatea românească actuală şi reprezintă una dintre marile probleme cu care se confruntă
sistemul educaţional românesc. Felul în care reuşim, la nivelul fiecărui caz în parte, să-l sprijinim,
înţelegem, să-l ajutăm să se cunoască şi să-şi atingă potenţialul poate fi un criteriu de măsurare
a performanţei atât la nivel de clasă, şcoală, cât şi la nivel judeţean, naţional. Poate fi educaţia
similară cu salvarea vieţii unui om?!

Cuvinte-cheie: prevenţie, intercomunicare, vulnerabilitate, motivaţie.

1. Părăsirea timpurie a şcolii
Frecvenţa cu care apare riscul de părăsire timpurie a şcolii, mai ales aspectul de
fenomen cronicizat (permanentizat) pe care el poate să îl dobândească adeseori, ne determină
să-l privim cu toată responsabilitatea.
Abandonul şcolar reprezintă un proces prin care elevul, din diferite motive, se
îndepărtează de şcoală înaintea încheierii ciclului de studii început, a obţinerii unei calificări
sau pregătiri, în mod deliberat sau obligat de anumite împrejurări. Fiecare caz de abandon
şcolar are propria „istorie”, care necesită cunoaştere, înţelegere şi sprijin pentru fiecare
subiect în parte.

2. Cauzele abandonului
Cauzele abandonului pot fi evaluate din patru perspective:
a. cauze psihologice ce ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: lipsa
de interes şi motivaţie, stabilitate/instabilitate emoţională, încredere scăzută în
educaţie, oboseală, imagine de sine scăzută, anxietate, complex de inferioritate,
abilităţi de socializare reduse, hipersensibilitate, repetenţie;
b. cauze medicale ce ţin de boli cronice;
c. cauze psihopedagogice ce ţin de presiunea grupului, comunicarea defectuoasă
elev-profesor, frica de evaluare, conflict cu colegii, supraîncărcarea şcolară, absenţe
repetate (nejustificate), lipsa interesului pentru un elev aflat în prag de abandon
şcolar din partea profesorului care îşi focalizează activitatea sa doar pe elevii
străluciţi ai clasei, abordări metodice inadecvate ale cadrelor didactice în procesul
de predare-învăţare-evaluare;
d. cauze sociale ce ţin de mediul familial: veniturile la limita subzistenţei, şomajul,
familii dezorganizate, monoparentele, certurile frecvente, stil parental indiferent
(alcoolism), decesele, părinţi plecaţi în străinătate, elevi lăsaţi în grija rudelor,
atitudinea negativă a familiei faţă de educaţie/şcoală etc.

50