Page 53 - Buletin-SGR-Ilfov_2019

Studiile de specialitate au demonstrat că situaţia familiei în care creşte copilul reprezintă
principala cauză a abandonului şcolar. Se spune că o educaţie părintească eficientă constă
în primul rând în a-i da copilului rădăcini să se dezvolte şi apoi aripi să zboare (Cosmovici,
1999, pag. 29).
Există adevărate bariere socio-economice cu care se confruntă familiile în a-şi trimite
copiii la şcoală: asigurarea hranei zilnice, lipsa de îmbrăcăminte şi încălţăminte, lipsa
spaţiului locativ necesar studiului, a utilităţilor, a intimităţii fiecărui copil, nivelul scăzut de
educaţie al părinţilor, creşterea costurilor educaţiei. Mulţi părinţi le impun elevilor de liceu
fie să-i ajute la treburile din gospodărie, fie să se angajeze pentru a mări veniturile familiale.
În felul acesta, timpul necesar desfăşurării activităţilor şcolare (teme, studierea lecţiilor,
efectuarea proiectelor etc.) se reduce sau dispare, în plus intervenind şi oboseala din cauza
activităţilor fizice desfăşurate pe parcursul zilei/zilelor.
De multe ori, părinţii cunosc situaţia absenţelor chiar de la copii, dar nu iau măsuri
de prevenire a abandonului şcolar, lăsând această problemă în grija şcolii. În lipsa unei
calificări, a unei diplome, cei mai mulţi devin candidaţi la şomaj şi la delincvenţă, ajungând
să se înscrie, de timpuriu, în acţiuni negative care ajung să le perturbe viaţa personală,
familială şi a comunităţii în care trăiesc.

3. Prevenţia şi combaterea abandonului şcolar
Acţiunea de prevenţie este complexă şi presupune intervenţii cât mai concrete care
să reducă cât mai mult cauzele posibile ale fenomenului de abandon şcolar. Dintre acestea,
precizăm:
- depistarea cauzelor care duc la abandon;
- realizarea unui plan de măsuri care să reducă fenomenul de absenteism;
- asigurarea unui climat de intercomunicare şi sprijin reciproc între învăţător/profesor/
diriginte/consilier educativ în a depista la timp elevii aflaţi în risc de abandon şcolar;
- discuţii frecvente cu familia, vizite la domiciliu;
- donaţii de cărţi/haine;
- apelarea la stiluri diferite de învăţare;
- lecţii interactive;
- antrenarea elevilor în activităţi extraşcolare;
- utilizarea resurselor şcolii pentru atragerea elevilor prin activităţi de timp liber;
- identificarea unor mijloace de transport alternative etc.
Potrivit celor mai recente date prezentate de Eurostat, în momentul de faţă România
este pe locul trei în Uniunea Europeană la părăsirea timpurie a şcolii, cu un procent de 18,5%,
fiind depăşită doar de Spania şi de Malta. Ţinta pentru anul 2020 este reducerea părăsirii
timpurii a şcolii în Uniunea Europeană sub pragul de 10%. În România, abandonul şcolar a
urcat de la 17,9% în 2006 la 18,7% în 2016 şi a scăzut la 18,5 % în 2017. Există un decalaj
evident între comunităţile de tip urban şi rural, iar cei mai predispuşi la părăsire timpurie
a şcolii sunt elevii care provin din familii de rromi sau cei din familii defavorizate social.
Aproximativ 30% dintre elevii cu risc major de abandon au rezultate şcolare nesatisfăcătoare
şi au avut dificultăţi în a promova anul şcolar anterior. (Fartuşnic, 2013, pag. 138)

4. Situaţia abandonului şcolar în şcolile din judeţul Ilfov
Din analiza datelor obţinute de la Inspectoratul Școlar Județean Ilfov se observă
o scădere a numărului de elevi aflaţi în situaţie de abandon şcolar în anul 2016–2017
faţă de 2015–2016, însă o creştere cu 230 de elevi aflaţi în situaţie de abandon în anul

51