Page 17 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

Tratând Pământul ca pe ,,casa de educaţie neamului omenesc”, Mehedinţi este preocupat în
permanenţă de valoarea educativă a ştiinţei, în general, şi a geografiei, în special, a menirii omului de
ştiinţă care, ,,prin meditaţia sa liniştită, înlocuieşte inconştienţa şi aiureala plebei nepolitice şi politice,
veghind interesele superioare ale omenirii” şi la dezvoltarea permanentă a poporului din care face
parte.
Audiind cursurile de etnografie ale lui Adolf Bastian i se deschide drumul spre o ştiinţă-pivot
pentru geografie, istorie, pedagogie şi ,,luând cunoştinţă mai de aproape şi de latura
antropogeografică a geografiei”, prin profesorul Fr. Ratzel, Mehedinţi a înţeles foarte bine legătura
dintre Pământ şi Om, precum şi rolul acestuia în evoluţia Pământului.
Înarmat cu bogat bagaj de cunoştinţe în domeniul geografiei dar şi din ştiinţele vecine, stăpân pe
cel mai important instrument de studiu al geografiei – harta, având o cugetare geografică formată,
precum şi un patriotism ardent, Mehedinţi a abordat geografia în strânsă legătură cu istoria, etnografia
şi cu pedagogia: Insula Şerpilor (1893), Kuriose Beschreibung von der Moldau und Wallachey (1895),
Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei şi altor ştiinţe (1910), Chestia orientală din
punct de vedere geografic şi etnografic (1914), Observări asupra Dobrogei (1920), Dacia pontică şi
Dacia carpatică (1928) etc.
Opera sa geografică pune bazele acestei ştiinţe pas cu pas: Problemele geografiei contemporane ca
ştiinţă despre Cosmos (1900), Eterogenitatea celor patru sfere (1900), Asupra obiectului geografiei.
Definiţiunea ei (1901), La géographie comparée d'aprés Ritter et Peschel (1901), Antropogeografia şi
întemeietorul ei Fr. Ratzel (1904), Introducere în studiul geografiei (1904), Limita geografiei faţă de
ştiinţele vecine, Locul omului în geografie – Antropogeografia, Pământul ca operă a voinţei omeneşti,
Pământul - ,,casa de educaţie a neamului omenesc”, Asupra unui caz de morfologie geografică etc.
Discursul de recepţie la Academia Română - ,,Caracterizarea etnografică a unui popor prin
munca şi uneltele sale”, apoi studiul - ,,Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura” ilustrează în
mod clar, faptul că geografia este ştiinţa care coagulează alte domenii, omul aflându-se în centrul
acestora ca element transformator. ,,Terra - introducere în geografie ca ştiinţă” reprezintă cheia de
boltă în activitatea ştiinţifică a lui Simion Mehedinţi. Munca în domeniul ştiinţific va fi potenţată
permanent printr-o continuă activitate profesorală: cursuri universitare de geografie şi etnografie,
elaborarea de manuale şcolare - pe care o vom prezenta pe larg în capitolele următoare. Aproape că nu
există lucrare ştiinţifică în care să nu apară cuvintele-cheie: geografie, etnografie, pedagogie, popor,
educaţie.
Mai trebuie precizat faptul că Mehedinţi a plănuit şi a şi scris o operă ştiinţifică, de mare întindere
– Ethnos, o introducere în studiul omeniri, care urma să completeze ,,Terra”, având de data aceasta în
centrul ei OMUL. Savantul nu a apucat să-și vadă opera tipărită, deoarece aceasta s-a rătăcit printre
alte scrieri în manuscris. Onoarea de a recupera și tipări cartea, a revenit Asociației ,,Simion
Mehedinți”, care a editat lucrarea în anul 2008, la 140 de ani de la nașterea savantului.
Literatura a reprezentat pentru S. Mehedinţi, cea mai puternică atracţie. ,,A biruit însă legământul
din tinereţe” - geografia, o datorie pe care şi-a asumat-o şi care le-a covârşit pe toate, ducând ,,până la
mormânt sarcina care şi-a luat-o de la început pe umeri”. Geografia n-a putut sugruma întru totul
pornirea lăuntrică, ea însăşi beneficiind de talentul celui care ,,folosea o limbă aleasă, din care nu
30
lipseau figurile de stil puse ici, colo, la loc potrivit” .
Primele încercări literare, ,,nişte versurele de natură feministă” şi alte plăsmuiri s-au făcut la
adăpostul anonimatului, pentru ca, chiar mai târziu, să facă din sertar confidentul ,,păcatelor literare”,
până când, din prudenţă şi bun simţ, chiar şi ,,icoanele din viaţa oamenilor de la munte” să fie
publicate sub pseudonim.
Opera literară a lui S. Mehedinţi cuprinde volumul ,,Oameni de la munte” – singura operă de
imaginaţie a scriitorului, apărută în 1919, ,,ultima operă literară citită de Titu Maiorescu” care dăduse

30 N. Orghidan – Şcoala Geografică Românească formată de Simion Mehedinţi, în: S. Mehedinţi – Opere alese, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 68;
15