Page 26 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

<<G. Vâlsan a fost geograf şi poet, toată viaţa închindu-o adevărului ştiinţific şi frumosului poetic.
Peste 30 de opere ştiinţifice, din cari câteva destul de voluminoase, toate muncite cu o scrupulozitate
ştiinţifică, cum şi multe articole şi studii mici, dovedesc pe deplin erudiţia lui. Vâlsan a fost un
adevărat savant. Nu voiu vorbi însă despre Vâlsan ca savant, nu e locul, apoi mai sunt încă şi multe
manuscrise necunoscute publicului până acum; au vorbit şi vor mai vorbi specialiştii de seamă şi
oameni mari în această privinţă. Astfel d-l prof. S. Mehedinţi spune că „opera culturală a răposatului
nu poate fi îmbrăţişată în câteva cuvinte”... „Anuarele Institutului de Geografie sunt o strălucită
dovadă a muncii sale ca profesor şi ca român” („Universul”, anul al 52-lea, Nr. 217, Vineri 9 August
1935). D-l Iorga de asemenea afirmă că „făcuse la Paris, pe lângă d. de Martonne, studii de geografie,
care l-au pus în stare să dea acestei ştiinţe o nouă strălucire”, („Neamul Românesc” de Duminică 11
August 1935). Nu voiu vorbi nici despre Vâlsan ca poet. Talentul lui, însuşirile lui literare au fost şi
vor fi încă revelate. Tot d-l N. Iorga îl caracterizează ca pe un poet „cu armonioase versuri lirice”,
stăpânit de „sentiment religios”, cu „versuri pe care şi cel mai mare poet le-ar putea iscăli”: „Rareori
pădurea, muntele au fost mai adânc înţelese de cât în unele din poemele d-lui Vâlsan”. (Istoria
literaturii româneşti contemporane, II, 126- 128), (v. şi „Poetul geograf”de Adrian Maniu în
„Universul”, anul al 52-lea, Nr. 218, Sâmbătă 10 August 1935)...Dintre operile lui Vâlsan ca poet
avem un volum de poesii Grădina părăsită în care are şi poesii religioase ca d. p. „La denii”, „Triptic”,
foarte frumoase. Coperta e schiţată de însuşi autorul de pe Evanghelia din Mănăstirea Neamţul, de la
1429 (Bibl. Bodleiană, Oxford).
Aş vrea să scot în evidenţă acum măcar cât de puţin latura religioasă a pofesorului Vâlsan, aşa
cum s’a manifestat în faţa studenţilor lui. Nu e o minune că un adevărat savant pentru ştiinţa pozitivă e
şi un adevărat om religios cu sufletul desăvârşit – pe cât poate fi un om desăvârşit, - căci după faptele
omului se cunoaşte şi religiozitatea lui: „După roadă se cunoaşte pomul”(Matei VII, 16). Din acest
punct de vedere omul Vâlsan a fost raritatea rarităţilor, toţi cari l-au cunoscut au admirat sufletul
frumos al lui. El a fost adevărat savant, deci şi religios conştient, iar ca urmare şi viaţa lui a fost un
exemplu de viaţă morală ca şi a unui sfânt: o adevărată operă de artă pe care s’a silit să o înfăţişeze şi
să o imprime şi studenţilor lui.
Ideile religioase ale profesorului Vâlsan se întrezăresc şi în celelalte cursuri de Geografie fizică
din cari mai sunt trei litografiate, iar două apar acum sub îngrijirea d-lui N. Popp, asistent universitar.
Niciodată profesorul Vâlsan, despre care ştiu din isvor sigur că era în căutare de duhovnic, n’a
atacat cele sfinte ca să smintească pe vreunul din noi, cei mici. Cuvântul şi fapta erau una şi aceiaşi:
ireproşabile pentru cei ce l-au avut profesor.
Profesorul Gheorghe Vâlsan şi-a pus în lucrare darul primit de la Dumnezeu şi nu l-a îngropat. A avut
o însufleţire şi o astfel de râvnă încât nu s’a mulţumit niciodată cu împlinirea oficială a datoriilor. El a
fost sluga care a luat cinci talanţi şi a lucrat cu ei, făcând alţi cinci talanţi. Lui deci îi va spune
Stăpânul: „Slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voiu pune, intră
întru bucuria Domnului tău”(Matei XV, 21).
Răposatul avea sănătatea sdruncinată, din cauza răsboiului. Ştiindu-l suferind, toţi se gândeau
cu groază la sfârşitul fatal, totuşi nimeni nu s’a aşteptat atât de grabnic. Plecarea lui, dintre cei rămaşi
vii, constituie o mare pierdere, ireparabilă pentru Universitatea din Bucureşti, Academia Română,
Societatea Regală Română de Geografie şi pentru ştiinţa româneasă. Biserica pământească - luptătoare
a piedut pe un fiu credincios al Ei >>(Balaur, 1935).
Încheiem acest articol privind viața profesională și unele aspecte ale vieții sufletești ale
profesorului George Vâlsan dându-i lui ultimul cuvânt:
<<Va ieşi ceva folositor pentru Dvs. din toată strădania pe care mi-am dat-o, rupând pentru expunerea
acestei probleme o parte însemnată din orele cursului meu de Geografie? Aceasta e o întrebare la care
numai timpul va răspunde. Eu vă spun sincer că, deşi mi-ar fi mult mai uşor să vorbesc numai de
Geografie, am simţit ca o datorie să-mi iau această sarcină pe deasupra şi să deschid perspective spre
orizonturi mai largi decât cele pe care le poate avea predarea strictă a unui curs de specialitate. Sufletul

24