Page 29 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

redactarea tomului 4 al „Geografiei Universale”
asupra acestei regiuni, aceasta fiind încoronarea
carierei sale universitare.

Emmanuel de Martonne a conceput principiul
viabilității, conform căruia stabilirea granițelor
trebuie să depindă și de infrastructura teritoriului
si de motive geografice (relief, ape, accesibilitate),
nu numai de grupările etnice. Astfel, în mod
semnificativ, el a contribuit la desemnarea unor
granițe în 1919-1921, granițe care mai sunt
valabile și astăzi, în cazul României, valabilă mai
fiind frontiera româno-ungară.

2. Emmanuel de Martonnne și Geografia
României
Savant de renume internațional, Emmanuel de
Martonne (1873-1955), întemeietorul geografiei
umane, are începuturile activității științifice legate de teritoriul românesc. Argumentele și hărțile sale,
dar și maniera în care și-a susținut ideile, l-au transfomat în apărătorul noilor state născute după război.
A fost considerat avocatul României, Poloniei, Serbiei, Croației, Cehoslovaciei și Sloveniei pentru
modul în care a susținut drepturile etnice.
Intervenția lui Emmanuel de Martonne în cadrul Comisiilor teritoriale întrunite în 1919, la
Paris, a fost decisivă și a însemnat, fără exagerare, stabilirea efectivă a frontierelor româno-rusă,
româno-bulgară, româno-sârbă și româno-maghiară, intervenție bazată pe studii de teren și îmbinarea
cunoștințelor de geografie umană și de geografie fizică.
Contribuția sa la îmbogățirea cercetării geografice al României se manifestă în mai multe
direcții, care constituie, de altfel, coordonatele activității sale. Cercetările sale au debutat în 1897, în
România, unde studiază, succesiv, toate provinciile românesti, începând cu Muntenia, Oltenia și
Transilvania, continuând cu Banatul și Moldova și încheind seria cu Dobrogea.
Fin observator, Emmanuel de Martonne leagă evoluția paleogeografică a României de liniile directoare
majore ale reliefului actual, punând accent pe sincronizarea unitaților de relief cu aspect comun, chiar
dacă sunt situate la distanțe apreciabile. Carpații Meridionali, Masivul Banatului și Munții Apuseni îi
atrag în mod particular atenția, prin similitudinea unor aspecte ale lor.
Cu pasiunea omului de știință, profesorul de Martonne studiază relieful, dar se interesează, de
asemenea, și de aspectele geografiei umane, de etnografie, chiar și de toponimia românească, el nefiind
doar un bun cunoscător al cadrului geografic al țării noastre, al locuitorilor și al graiului lor. El a
descris satele din România în detaliu, apreciind portul, tradițiile, obiceiurile ancestrale ale țării noastre
și a studiat, de asemenea, consemnând asta în scrierile sale, dezvoltarea și aspectul transhumant al
vieții pastorale.
Studiile consacrate Transilvaniei sunt mult mai variate, nu doar prin diversitatea problemelor
abordate, ci și prin regiunile diferite la care se referă. Astfel, se văd observații făcute despre dealurile
Transilvaniei, cărora le-a subliniat specificul fizico-geografic în strânsă legătura cu aspectul
demografic.
În timpul cercetărilor geografice, interesul său se extinde și asupra istoriei României, literatura
română nefiindu-i străină, el preluând și susținând teoriile istoricilor români privind originea daco-
romană si existența românilor în Transilvania în perioada de dinaintea valului de populație maghiară ce
s-a stabilit în același areal geografic.
„Transilvania” lui Emmanuel de Martonne scoate în evidență aspecte legate de geneza și
evoluția naționalităților din partea vestică a Carpaților, susținând originea latină și dominanța numerică

27