Page 32 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

1. 100 de ani, un secol, un Centenar

Nu știu dacă noi, românii, avem mania cifrelor, înclin să cred că nu, însă pe cea a inaugurărilor
sigur o avem: inaugurăm orice, oricum, că nu se știe ce o urma. Am atins performanța, culmea, în
2018, de a inaugura o toaletă la o școală (!), sau un capăt de șosea, care pleacă de nicăieri și ajunge
nicăieri și multe altele. Inaugurăm cu mare fast deschiderea de noi „șantiere”, indiferent de ce fel ar fi
7
ele, pentru că avem o certitudine, nu le mai închidem niciodată...
Rețeta Centenarului nu pare să fi fost diferită: acum 100 de ani țara noastră era o ficțiune
cartografică, aproape că nu mai exista, apoi a devenit „rotundă ca o medalie” – România Mare sau
„dodoloață” i s-a mai spus – și cu noile granițe, date de procesul de reîntregire teritorială, ne-am dus la
Paris, la Conferința de Pace (1919-1920)... cu două delegații, pentru o singură țară (întregită!):
România cu delegația ei, Basarabia cu delegația proprie (deși, alesese încă din 27 martie 1918, prin
vot unanim în Sfatul Țării, unirea cu „mama sa, România”). „Copilul” de peste Prut rămăsese
neîncrezător că patria-mamă îi apără interesele la Paris, ea însăși nepregătită pentru un asemenea
proces istoric... Nu era ceva nou, cu doar încă o jumătate de veac înainte de Marea Unire, Alexandru
Ioan Cuza, domnitor ales al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei (1859) făcea naveta de la
București la Iași: o țară unită, care timp de trei ani de zile, păstrase două parlamente, două guverne,
două...
Un an după Conferința de Pace de la Paris, atmosfera din România era cam așa: Ion Gheorghe
Pelivan, de la tribuna Partidului Țărănesc Basarabean (fost Partid Național Moldovenesc), făcea să
răsune sala – „Noi, basarabenii, suntem niște visători, niște idealiști. Am fost educați la operele lui
Pușkin, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, pe când cei de peste Prut sunt niște lichele, care nu se
gândesc decât a se procopsi!” (Adevărul, 1921) – deci, un fel de „Basarabia a basarabenilor”... Peste
Carpați, Alexandru Vaida-Voievod, de la tribuna Partidului Național Țărănesc (fost Partidul Național
Român din Transilvania), afirma: Ardealul pentru ardeleni!... O voce din mulțime, un „oarecare”
Simion Mehedinți: „Ca profesor de geografie și etnografie îmi pun mereu întrebarea: ... N-ar fi oare
timpul să mai vorbească cineva și în numele statului, după ce s-a vorbit atât în numele partidelor, a
8
cluburilor și a tuturor intereselor personale”?
100 de ani mai târziu...
România anului 2018/2019: Moldova dintre Prut și Nistru, însoțită de prețiosul apelativ
„Republică”, semnalizează spre vest și o ia spre est, nefiind convinsă deloc de vreun repetitiv act
unionist (nici măcar exprimat la nivel teoretic), Moldova dintre Carpați și Prut manifestează în stradă
pentru o banală autostradă care să o lege „cu țara”, Transilvania este tentată de o cale ferată „de mare
viteză” care să o lege cu... Budapesta, iar la București un obscur ministerial anunța trufaș de la pupitru,
într-o conferință de presă: „Am luat decizia în guvern, pentru că nu s-au derulat toate proiectele de
Centenar [mă întreb dacă s-a derulat vreunul?!?], să îl prelungim până în 2019, eventual 2020, pentru
că, așa am înțeles, că atunci [în 1920] s-ar fi definitivat totul...”!!! Iată cum s-a inventat secolul de 101
ani, 102 ani... Am deschis un „șantier” în 1918, nu l-am închis nici în prezent...Decembrie 2018 a dus
o „Alianță a Vestului” (marile orașe de la granița de vest a României s-au asociat pentru rezolvarea
unor probleme comune de infrastructură, sătule de neputința, nevoința și lipsa de viziune a
Bucureștiului), iar în primele zile din ianuarie 2019, se înfiripă „Moldova se dezvoltă”, după un model
similar... adevărate hanse (Ligi hanseatice), precum cea din Evul Mediu...
Să revenim, pentru o clipă, la profesorul nostru de „geografie și etnografie”, Simion Mehedinți,
care, încă din 1902, individualizase un arhetip al personajului politic românesc sub numele de „D-ul
Trăncănescu” (!), folosindu-se de replica personajului Mephisto, al lui Goethe, din opera dramatică

7 Vezi și Marius-Cristian Neacşu (2018c), The Geography that Forged Our History, în „The Market for Ideas”, nr. 7-8
(decembrie), format electronic (http://www.themarketforideas.com/the-geography-that-forged-our-history-a419/).
8 Idem (2015, postum), op. cit., p. 6.
30