Page 34 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

devenea Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei, iar Cuza strecura ușor, prin ambasadorii
săi, denumirea de România, spre obișnuirea urechilor cancelariilor occidentale, denumire oficializată
abia în 1866, în Constituția lui Carol I.
Primul Război Mondial ne reduce, după cum spuneam anterior, la o ficțiune cartografică, iar
anul 1918 ne aduce alte granițe, cele firești, siluite, din nou, în 1940, prin cel de-al Doilea Arbitraj
17
Internațional (Viena), când ne trezim cu o graniță în „coadă de crocodil” , ce pătrundea până aproape
de Brașov. Cu soarta pecetluită de către Churchill, pe un bilet de hârtie strecurat sub ochi lui Stalin,
România capătă o mică ajustare a granițelor după a doua conflagrație mondială.
Dacă socotim doar din 1918, în timpul ultimei sute de ani, adică timp de trei generații bunic – tată – fiu
(nepot), de câte ori am cunoscut modificări de frontieră? Fiecare dintre cei trei a cunoscut o altă
configurație cartografică a statului numit România.
Și atunci de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă? Care sunt mecanismele care determină o
18
asemenea dinamică. Să fie așezarea noastră geografică la periferia Europei ? Ne uităm la Ucraina, o
țară mult mai mare decât România, care s-a modificat considerabil din... 2014 până în... 2018:
pierderea Peninsulei Crimeea (reanexată de către Rusia), pierderea estului – republicile separatiste
autoproclamate Donețk și Lughansk („Noua Rusie”). O țară mare aEuropei, fost pivot continental la
19
Marea Neagră, redusă la un „arhipelag” geopolitic, prinsă în menghina conflictelor înghețate , care a
rămas doar cu ieșire la apă, dar nu la mare...
Marea Neagră se remilitarizează în ritm rapid sub bagheta lui Vladimir Putin, care cu un pod și
o peninsulă a pus stăpânire pe nordul Pontului, iar România nu are nevoie de corvete (printre altele)...
Nu are cum să nu îți vină în minte episodul din 1878 (acum 140 de ani...!), când, după Războiul de
Independență, nu numai că nu ne-am îndreptat atenția cum se cuvine asupra Dobrogei (abia readusă în
matca teritorială națională), ba mai mult, elita politică a vremii considera nici să nu luăm în stăpânire
fațada noastră dinspre mare, din cauza „dezgustului națiunii” în fața pierderii anterioare a Basarabiei
și, mai mult, să desființăm armata, care nici nu apucase să se maturizeze ca instituție și să se
20
modernizeze!!! Această poziție a fost taxată în scrierile sale de pragmaticul om de știință, Simion
Mehedinți.
Cărtărescu, în Solenoidul lui, avea dreptate – fără să știe și fără să vrea a definit cel mai bine
geopolitica: să vrei până la o mie și să poți până la șase... Marile puteri manifestă puterea din reflex,
rezervându-și și libertatea de a respecta sau nu dreptul internațional, ceilalți, încolonați la „șase”,
trebuie să înțeleagă geopolitica pentru a-și minimaliza pierderile. De pierdut pierd oricum, situația este
mereu asimetrică.

3. De la „miracolul istoric” la „fatalitatea geografică”

Când Simion Mehedinți a fost îndrumat de Titu Maiorescu și Alexandru Odobescu să studieze
geografia la Paris, în 1893, nu avea să știe că-i va lăsa pe francezi cu geografia lor descriptivă a
coloniilor de peste mări spre a-l urma pe Friedrich Ratzel, părintele geopoliticii, la Leipzig, după un
scurt ocol pe la Berlin, căutând să-și dea doctoratul cu emeritul magister (1895). Și, la fel de bine, nu
avea cum să știe, că neînțelegând nimic din știința occidentală, obosit și surmenat peste măsură, trimis
de însuși Ratzel, în stațiune, în Alpi, să-și revină, avea să-i urmeze sfatul, fără bani și descurajat,
îndreptându-se însă nu spre Alpi, ci spre... Carpați, acasă, la Soveja (1896-1898). Scăpat de canoanele
academice, într-o poiană din Soveja, a înțeles ce nu putuse să înțeleagă pe băncile occidentale. Se

17 Simion Mehedinți (2015, postum), op. cit., p. 125.
18 Vezi și Marius-Cristian Neacșu (2018d), Poziția geopolitică complicată a României, în vol. „România 1918-2018. Un
secol de frământări geopolitice” Ed. ASE, București, pp. 13-61.
19 Vezi și Marius-Cristian Neacșu (2015), Conceptul de „transnistrie geopolitică”, în „Terra”, Anul XLVI (LXVI), nr. 1-2,
pp. 65-70.
20 Simion Mehedinți (1913) – semnat pe lucrare Soveja, Ofensiva Națională, Tipografia „Cooperativa”, București, pp. 20-
21.
32