Page 57 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 57
Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1
1959). O altă atestare datează din secolul următor – în Țara Românească, fiind prima din actualul
spațiu românesc. Termenul este atestat și în Moldova – unde apare un Giudețul, în veacul al XVII-lea
(N. A. Constantinescu, 1963)și în Ardeal, sensul său de judecător fiind încă amintit onomastic în
secolul al XVI-lea, în Țara Oltului (unde este menționat un locuitor numit Zsudeczul).
Se pare că modelul românesc de organizare administrativă a fost împrumutat și de coloniștii
secui și sași, organizați în scaune de judecată (ultimul termen trimițând la județ). De notat că, tot ca o
dovadă a moștenirii romane, între secolele IX și XV, și în Sardinia (arie izolată insulară) s-au
conservat mai multe formațiuni statale, numite giudicati (Cagliari, Arborea, Gallurași Logudoro),
desființate de cucerirea spaniolă.
Astăzi, localizarea spațială a patronimului Județ evidențiază Ardealul, Banatul, Muntenia
(inclusiv Capitala) și Dobrogea, iar în restul spațiului carpato-balcanic este atestată în sudul Ucrainei,
în Transnistria (într-o arie cu o prezență veche, până azi, a unor moldoveni românofoni) și pe coasta
adriatică a Croației, ținut locuit în Evul Mediu de către morlaci (nume dat românilor de acolo, derivat
dintr-un „maurovlachi” = „vlahi negri”).
Figura 13
Termenul duca a evoluat din latină, din forma dux/ducis, utilizată, în secolele IV-V pentru a-i
desemna pe comandanții militari ai provinciilor de margine, de la Dunărea de Jos, ale Imperiului
roman de răsărit (Notitiadignitatum). Astfel, este amintit un duxMoesiaesecundae, comandant militar
ce avea, printre trupele din subordine și unități auxiliare, între care sunt menționați și Militesdacisci,
cantonați la Appiaria (azi satul Rjahovo, în nord-estul Bulgariei). Instituția ducilor a fost menținută și
după transformarea Imperiului într-unul grecofon (de la finalul secolului al VI-lea), rezultând, astfel
forma duca, intrată, prin traco-daco-romanii din epocă, în viitoarea limbă română, în care s-a dezvoltat
55

