Page 57 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 57

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1




            1959).  O  altă  atestare  datează  din  secolul  următor  –  în  Țara  Românească,  fiind  prima  din  actualul
            spațiu românesc. Termenul este atestat și în Moldova – unde apare un Giudețul, în veacul al XVII-lea
            (N.  A.  Constantinescu,  1963)și  în  Ardeal,  sensul  său  de  judecător  fiind  încă  amintit  onomastic  în
            secolul al XVI-lea, în Țara Oltului (unde este menționat un locuitor numit Zsudeczul).
                    Se pare că modelul românesc de organizare administrativă a fost împrumutat și de coloniștii
            secui și sași, organizați în scaune de judecată (ultimul termen trimițând la județ). De notat că, tot ca o
            dovadă  a  moștenirii  romane,  între  secolele  IX  și  XV,  și  în  Sardinia  (arie  izolată  insulară)  s-au
            conservat  mai  multe  formațiuni  statale,  numite  giudicati  (Cagliari, Arborea, Gallurași  Logudoro),
            desființate de cucerirea spaniolă.
                    Astăzi,  localizarea  spațială  a  patronimului  Județ  evidențiază  Ardealul,  Banatul,  Muntenia
            (inclusiv Capitala) și Dobrogea, iar în restul spațiului carpato-balcanic este atestată în sudul Ucrainei,
            în Transnistria (într-o arie cu o prezență veche, până azi, a unor moldoveni românofoni) și pe coasta
            adriatică a Croației, ținut locuit în Evul Mediu de către morlaci (nume dat românilor de acolo, derivat
            dintr-un „maurovlachi” = „vlahi negri”).












































                                                         Figura 13

                    Termenul duca a evoluat din latină, din forma dux/ducis, utilizată, în secolele IV-V pentru a-i
            desemna  pe  comandanții  militari  ai  provinciilor  de  margine,  de  la  Dunărea  de  Jos,  ale  Imperiului
            roman de răsărit (Notitiadignitatum). Astfel, este amintit un duxMoesiaesecundae, comandant militar
            ce avea, printre trupele din subordine și unități auxiliare, între care sunt menționați și Militesdacisci,
            cantonați la Appiaria (azi satul Rjahovo, în nord-estul Bulgariei). Instituția ducilor a fost menținută și
            după transformarea Imperiului într-unul grecofon (de la finalul secolului al VI-lea), rezultând, astfel
            forma duca, intrată, prin traco-daco-romanii din epocă, în viitoarea limbă română, în care s-a dezvoltat

                                                                                                             55
   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62