Page 75 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

vomu face să le plătim câte şeizăci de parale pe câte vom pute descurca din pădure măruntă să le
plătim pe anu pe cumu mai sus arată şi la acestu zapes s’au întâmplatu mulţi oameni tineri şi bătrâni,
20
care mai gios vor pune numele şi degitele” . Aceşti locuitori din Ţara Românească vor înfiinţa
cătunul Vîlcani, în prezent un sat component al comunei Paltin.

Concluzii:

Studiul bazinului Milcov, pe baza unor documente istorice (sec XVIII-XIX), a unor hărți
realizate în aceeași perioadă și prin compararea acestora cu aerofotograme realizate recent, analiza și
clasificarea unor toponime cu o importanță deosebită pentru istoria locală ne-au permis pătrunderea
sensului afirmației profesorului Ion Conea că „geografia și istoria se pătrund una pe alta în chip intim
că, uneori, nu putem distinge cât anume e istorie într-un studiu și cât e geografie”.
Valea Milcovului este o regiune naturală clar delimitată de Vrancea istorică, pe cumpăna de ape
ce separă Zăbala de Milcov, pe care sunt aliniate Măgura, apoi Răiuțul și pînă în Muntiorul, cu trei
curmături mai importante pe acest aliniament: „Curmătura Spumei” (între Năruja și Reghiu),
„Curmătura Fetigului” (în dreptul satului Spulber, prin care se trece de la Nereju și Spulber, din
Vrancea, în valea Milcovului superior) și „Curmătura Dealul Negru” (prin care se trece de la Nereju
spre Neculele).
Cu alte cuvinte, hotarul istoric (sau social-economic) coincide cu limita geomorfologică sau
morfohidrografică dacă ne referim la bazinul Milcovului. Această vale era considerată o unitate aparte
căreia oamenii au trebuit să-i dea și un nume, fapt ce reiese și dintr-o hotarnică din anul 1799, în care
se spunea, printre altele „și până aicea iese hotarul nerujenilor ce se hotărăsc cu milcovenii”.
Despădurirea, adică distrugerea pădurii de către om cu scopul de a o înlocui prin terenuri cu
destinație agricolă (secături și curături), dar și pentru așezări, a constituit, într-o anumită perioadă
istorică, forma de activitate cea mai răspândită făcând trecerea, în unele cazuri, de la proprietatea
devălmașă la proprietatea individuală.

Bibliografie:

Conea I. (1993), Vrancea. Geografie istorică, toponimie și terminologie geografică, Editura
Academiei, București
Giurgea E. (1980), Geneza și evoluția satelor vrâncene reflectate în toponimie, Studii și
comunicări Vrancea, Complexul Muzeal al Județului Vrancea, Focșani
Iordan I. (1963), Toponimia românească, Editura Academiei, Bucureşti
Moldoveanu Angela, Moldoveanu Gh. (1978), Note din toponimia Milcovului, Studii și
comunicări Vrancea, Complexul Muzeal al Județului Vrancea, Focșani
Sava V., A. (2011), Documente putnene, I, Vrancea-Odobești-Câmpuri, Editura Terra, Focșani
http://mapire.eu/en/map/firstsurvey/?layers=osm%2C1%2C73&bbox
ortofotoplan Vrancea 2009 AutoCAD Express Tools Copyright © 2002-2004 Autodesk

20 Ibidem, p. 83
73