Page 77 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

6
teren ; = grupări secundare de așezări influențate de prezența izvoarelor de apă și de ușurința căilor de
7
acces și circulație ; =grupare de 3-10 case, condiționată de existența unui izvor, sunt frecvente în
Munții Apuseni – sinonim ,,sălaș” ce semnifică un adăpost cu rol de găzduire vremelnică pentru
8
oameni și animale . Introducerea de N. Ilinca a egalității între crâng și sălaș (drept sinonim) este
8
greșită și creează confuzie în taxonomia așezărilor umane .
Cătun = grup de gospodării rurale de mărime demografică redusă, cu caracter permanent, care
reprezintă o parte componentă a unui sat, având în majoritatea cazurilor o denumire păstrată din
trecutul îndepărtat (cele mai multe antroponimice). În decursul timpului numeroase cătune prin
extindere succesivă și contopire au generat sate. Acest mod de formare a satelor, prin înglobarea
treptată a cătunelor existente, reprezintă trăsătura principală a procesului istoric de evoluție a așezărilor
9
rurale din țara noastră ; = a evoluat din forme simple , având o oganizare superioară, ajungând la 50-
150 locuitori, cu case relativ răzlețe, cu ocupații agricole .
2
10
Satul de tip risipit (împrăștiat) = tip morfostructural rural cu gospodăriile sau grupurile de
gospodării puternic dispersate, distanța dintre ele fiind între la 100 - 2000 m, dispuse predominant în
spațiul montan. Dispersarea gospodăriilor face să se confunde întregul hotar cu vatra sa. Având profil
montan, zootehnic și forestier, aceste sate obțin produsele alimentare de bază doar pentru consumul
propriu (mici loturi arabile).
11
Așezările temporare = s-au dezvoltat pentru valorificarea economică a spațiului montan prin
pășunatul turmelor și exploatările forestiere, fiind situate la distanță de așezările permanente. Sunt
identificate două tipuri de așezări temporare specifice Munților Apuseni, ,,sălașul” (întâlnite aproape
de crânguri, la sub 1100 m altitudine) și ,,mutătura” (specifică arealelor periferice mai înalte, până la
1300 m altitudine – figura nr. 1). În toponimia locului apar și alte formulări ale așezărilor de tip
,,mutătură”, foarte frecvente mai ales pe versantul nordic al Apusenilor unde sunt denumite ,,colibe”
12
sau ,,nămaș” . Locul respectivei forme temporare de așezare este determinat de relieful mai plat și de
existența unui izvor, fiind marcat central printr-o troiță.

6 G. Erdeli coord. Dicționar de geografie umană. Editura Corint, București, 1999:92
7 G. Erdeli, V. Cucu România. Populație.Așezări umane. Economie. Editura Transversal, București 2005:207
8 N. Ilinca Geografie umană. Populația și așezările omenești. Editura Corint, București, 1999:113
9 G. Erdeli coord. Dicționar de geografie umană. Editura Corint, București, 1999:68
10 G. Erdeli coord. Dicționar de geografie umană. Editura Corint, București, 1999:285
11 V. Surd și col 2018: 85-86
12 ,,nămaș” poate deriva din ,,sălaș”, dar și din ,,nămae”= vite cornute (DEx online). Poate de aceea sinonimul ,,mutătură”
este ,,nămașe”, termen specific Țării Moților (Surd și col, 2018: 86-86 și info verbale de la prof. Nicolae Rusalin Sicoe,
director Școala Ciuruleasa - Alba). Mai apare și termenul ,,colibe”(= sălaș de vară pentru păstori), cu același sens de
,,mutătură” sau ,,nămaș” ( ,,Coliba și cramba sunt tradiționale la moți…” – Cercul cicloturistic Napoca- Cluj, cont FB);
,,cramba” = mică magazine improvizată pentru depozitarea uneltelor; grajd
De remarcat este faptul că centrul și vestul masivului Apusenilor sunt total lipsite de așezări permanente, ci sporadic se
întâlnesc doar așezări cu caracter temporar. ,,În Muntele Mare întâlnim la mare altitudine, în locuri adesea foarte izolate,
gospodării sezoniere, grupate în ,,nămașe”. La începutul lunii iunie țăranii urcă în fiecare an la munte, la aceste ,,colibe”,
case foarte simple, de obicei cu pământ pe jos, cu ferestre minuscule și paturi acoperite cu paie, având de regulă o singură
încăpere. Aici, în mijlocul pădurilor de molid, ei ,,muntăresc” până la începutul lunii septembrie cu toate animalele,
neavând în sat culturi agricole cu excepția unor mici parcele de cartofi. Satele unde locuiesc moții sunt situate adesea la
zeci de kilometri de ,,nămaș”. Casele mari și foarte arătoase stau astfel aproape părăsite toată vara, cu excepția perioadei
fânului. Astfel de ,,nămașe” sunt Izvorele, Gabriana, Crint, Buhuia, Șesul Cald, Lăpșor,Tâlvele, Lăița, Marginea, Macriși,
Bălăcioaia, Făgetele, Pogăceaua, Căprăretele, Filea, Runculeul Tomnatecului, Prislop, Vârtopeni, Motorăști, Bârnești,
Smidele, Bucișeni, Căpățâna, Știranițele, Picioragu, Runcu, La Nedei, Fundoaia, Zboru, Lețoasele, Blăjoaia, Fieșu,
Irișoara, Hodireu, Bogdanu, Tina Bogdanului, Dumitreasa, La Popi, Urasa, Făgetu, Negrele de Jos, Negrele de Sus,
Dobrin, Negruța. La majoritatea ,,nămașelor” de pe teritoriul județului Cluj, vărează moți din județul Alba. Mai deosebite
sunt ”nămașele” de la obârșia Văii Tisa, situate la o oră de mers de stațiunea Băișoara și anume Crucea Crencii, Bocșești,
Știolnele si Zăpodie, care sunt situate într-o zonă de fânaț, prin faptul ca țăranii locuiesc aici vara în perioada strângerii
fânului și revin iarna împreună cu animalele, neputând transporta fânul până în sat din cauza drumurilor proaste și
75