Page 18 - Buletin-SGR-Vrancea

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1

şi titlul culegerii; ,,Premise şi concluzii la Terra, amintiri şi mărturisiri” - 1946; ,,La ceas de taină” -
conferinţe rostite la radio în perioada 1930-1942, tipărită în anul 2001.
31
* Oameni de la munte, volum de povestiri care ,,stă sub semnul recesivităţii” , în cadrul întregii
opere a lui S. Mehedinţi, ilustrând polaritatea ştiinţă-literatură. Am arătat mai sus că literatura a
reprezentat pentru Mehedinţi o atracţie născută dintr-o pornire interioară, deoarece ,,omul de ştiinţă
acoperea aproape total opera omului de cultură şi litere”. Atunci când a preluat direcţia Convorbirilor
literare (1907-1923), o altă sarcină pusă în spate de bătrânii Junimii, el a fost considerat ,,un intrus în
viaţa literaturii”. Critica literară, ,,i-a reproşat nuvelistului intenţiile excesiv moralizatoare”, iar
aversiunea faţă de autor îl împiedică, mai târziu, pe E. Lovinescu să se apropie de opera Oameni de la
munte.
Prin aceste povestiri cu subiect etnografic, autorul doreşte să închege imaginea spirituală a unui sat
de munte, nealterat de intervenţia civilizaţiei moderne.
* Premise şi concluzii la Terra, amintiri şi mărturisiri a apărut ca o încununare a unei vieţi dăruite
geografiei, fiind dedicată împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea Societăţii Geografice Române (1875-
1945), dar şi ca un răspuns la solicitarea Fundaţiilor Regale, care hotărâseră să-i tipărească savantului
operele complete şi, în acest sens, i-a cerut autorului ,,oarecare amănunte despre formaţia ştiinţifică şi
literară”. Aceasta este o operă memorialistică, întemeiată pe date concrete, având un pronunţat
caracter autobiografic, urmărind procesul formării ştiinţifice, culturale şi literare a autorului ei, acesta
fiind de altfel foarte zgârcit cu mărturisirile despre propria viaţă. Scrise la persoana a treia, sub forma
unor mărturisiri intime, aceste pagini evidenţiază, cu pregnanţă, talentul literar al autorului,
dezvăluindu-ne un spirit clasic, echilibrat, cu toate că uneori emoţiile nu-l ocolesc: ,,Când s-a deschis
sicriul, sufletul a rămas gol… mai stăruia un singur gând: fruntea mamei, fruntea mamei. Atâta se
mai cunoştea. De ce nu e dat omului să poată pieri ca o scânteie în întuneric, când simte până în
fundul inimii dorinţa de a nu mai fi”.
* La ceas de taină, Discursuri. Conferinţe, vol. II cuprinde conferinţele rostite la radio de către S.
Mehedinţi în anii 1930-1942, grupate chiar de către autor în patru arii tematice: Conferinţe geografice,
Conferinţe istorice, Conferinţe literare şi filosofice, Conferinţe educative. Mai sunt cuprinse în volum
patru texte găsite în arhiva Radiodifuziunii Române, grupate de editor într-un capitol separat:
Conferinţe diverse. Alături de imensa publicistică din paginile revistelor: Convorbiri literare, BSRRG,
Duminica poporului, Ethnos, Milcovia, Munca, Revista Fundaţiilor Regale, Şcoala şi viaţa, Universul
şi multe altele, conferinţele radio ne dezvăluie o altă faţă a lui S. Mehedinţi, cea de orator. Vocaţia
literară ni se relevă şi aici printr-o îmbinare armonioasă a stilurilor: ştiinţific, publicistic şi beletristic.
Educaţia. Deşi este recunoscut mai mult ca geograf, adevărata vocaţie a lui Simion Mehedinţi a fost
cea de educator. La baza acestei afirmaţii stau cei 38 de ani de profesură la catedra de geografie,
32
,,primul profesor de geografie la Universitatea din Bucureşti” ; lucrările sale de teoria educaţiei;
lungul şir de manuale şcola-re; legile promovate de el; congresele anuale ale geografilor şi legătura cu
,,noua generaţie” pe care a îndrumat-o, a iubit-o şi în care a crezut în permanenţă. Mehedinţi s-a simţit
atras tot timpul de creşterea şi îndrumarea ,,copilăretului ţării”. Mai târziu, la senectute, când îşi făcea
un bilanţ al înfăptuirilor, considera legile din 1918, ca pe cele mai importante realizări ale vieţii sale.
Premisele teoretice ale concepţiei pedagogice a lui Simion Mehedinţi îşi au originea în etnografie
şi le găsim inserate în doctrina sa etnografică, exprimată în cursurile de etnografie, în Discursul de
recepţie la Academia Română: ,,Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale (6 iun. 1920),
în ,,Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura” (1930), în această lucrare, Ethnos, care azi vede
lumina tiparului.
Vocaţia de pedagog se materializează încă din tinereţe, prin teza de licenţă, ,,Ideile lui J.-J.
Rousseau asupra educaţiei”, apoi ni se dezvăluie în toată amplitudinea ei teoretică în Altă creştere.
Şcoala muncii, cea mai citită operă pedagogică din literatura română de specialitate, tipărită în şapte

31 Gheorghiţă Geană – Un caz de recesivitate, în: ,,Soveja – Oameni de la munte”, ed. a V-a, Ed. SAS, Fş., pp. 9-14;
32 Vintilă Mihăilescu - S. Mehedinţi, Omul şi opera, în: S. Mehedinţi, Opere alese, Buc., Ed. ştiinţifică, 1967, p. 11;
16