Page 19 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 19

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1




            ediţii  antume  (1919  -  două  apariţii,  1921,  1922,  1930,  1939,  1941),  ediţii  la  care  autorul  a  venit
            întotdeauna cu ,,adaosuri”, dar mai ales cu câte o prefaţă prin care se explică sau ne ţine la curent cu
            noile idei, apărute în teoria educaţiei universale a timpului său. Rolul fundamental al şcolii este, pentru
            Mehedinţi, ,,integrarea în naţiune”, iar educaţia şi pedagogia au caracter etnic.
                Trilogii: ştiinţa – şcoala – viaţa, cu aplicări la poporul român. Preocuparea permanentă a lui S.
            Mehedinţi  pentru  educaţie,  este  susţinută  de  o  vastă  cultură  enciclopedică,  de  cunoştinţe  ample  în
            domenii care studiază societatea umană: etnografie, istorie, folclor, antropogeografie etc.
                Pentru a nu cădea în greşeala celor care ,,treieră vorbe”, savantul caută de fiecare dată să aducă în
            sprijinul afirmaţiilor sale argumente ştiinţifice, tratând, pe cât se poate, fiecare element în mod holistic.
            În Trilogii, autorul pune în ,,unitate organică” trinomul: ştiinţă, şcoală, viaţă din care înţelegem că
            ştiinţa este scara de valori pe care, o grupare etnică îndrumată prin educaţie, urcă în ierarhia naţiunilor.
            La rândul său trinomul (ştiinţă - şcoală - viaţă) este organizat tot trinomic: (ştiinţă: cercetător, erudit,
            savant; şcoală: belfer, profesor, educator; viaţă: netoţi, gloată, personalităţi). Observăm că, în această
            triadă, fiecare serie are o desfăşurare ascendentă, tinzând către ideal. Trilogiile urmăresc să închidă
            cercul în care se înscrie întreaga operă a lui Simion Mehedinţi: Terra - prezintă ,,mediul planetar”,
            Ethnos  -  latura  etnografică;  Trilogii  prezintă  categoriile culturale:  cercetător,  erudit,  savant,  belfer,
            profesor, educator.
                Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. În ,,dinamica vieţii planetare”, omul ocupă un loc
            primordial. Supunându-şi  toate  vietăţile  şi  căpătând  o importanţă  inegalabilă,  omul  devine  ,,un nou
            cosmos”. Pentru aceste motive, lui i se cuvine o ştiinţă aparte - etnografia, care ,,urmează a studia
            viaţa şi evoluţia popoarelor, a feluritelor grupări etnice,după produsele lor de civilizaţie şi cultură” 332 .
                Creştinismul românesc, adaos la Caracterizarea etnografică a poporului român.  Alături  de
            lucrările  amintite  mai  sus,  dedicate  în  mod  explicit  educaţiei,  Creştinismul românesc  reprezintă  o
            incursiune  în  ,,sufletul românesc”,  pe  coordonata  religiei,  una  dintre  componentele  culturii.  El
            urmăreşte felul în care   s-a forjat sufletul dacilor după creştinarea ,,pe nesimţite” a acestora, din zorii
            apariţiei creştinismului şi până astăzi. Pe parcursul acestui demers, Mehedinţi face câteva constatări
            revelatoare  în  ce  priveşte  creştinismul  nostrum  ,,pădureţ”,  care  se  deosebeşte  de  Catolicismul
            universalist al Romei, de anarhismul Reformei, dar şi de Ortodoxismul imperialist al Moscovei.
                Simion Mehedinţi a fost unul dintre cei mai valoroşi autori de manuale şcolare. Fiind solicitat de
            Spiru Haret, în 1901, să realizeze manuale de geografie pentru diferite clase, Mehedinţi a continuat
            această muncă până la 1937, când a publicat Geografia umană şi politică, Ed. Socec, Bucureşti, primul
            manual  de  Antropogeografie,  însoţit  de  câteva  noţiuni  de  etnografie  şi  de  geografie  politică.  Acest
            manual  -  fără  corespondent  în  alte  ţări  -  a  fost  scris  cu  gândul  la  generaţia  care  ,,trebuia să dea
            României întregite cea mai înaltă potenţă”, a urmărit să limpezească următoarele concepte: legătura
            dintre om şi pământ; cum a ajuns omul de la sălbăticie la civilizaţie şi cultură; ce înseamnă civilizaţie
            şi cultură; să înţeleagă că omul sfinţeşte locul, dar îl şi batjocoreşte. Mehedinţi considera că, manualul
            reprezintă piatra unghiulară, în însuşirea cunoştinţelor, deoarece programa fără manual este ,,moartă”,
            iar ,,manualul fără nici o ilustraţie sau schiţă cartografică” nu are nicio valoare.
             Critica. În anul 1907, Mehedinţi a ajuns directorul Convorbirilor literare, cea mai veche publicaţie
            românească,  ,,cel mai înalt steag cultural al românilor”.  La  7  ani  de  la  preluarea  direcţiei
            Convorbirilor, ,,în pragul jubileului de 50 de ani”, Mehedinţi face un bilanţ al înfăptuirilor bătrânei
            reviste, bilanţ pe care îl va publica în lucrarea cu titlu semnificativ: ,,Primăvara literară”. Încă de la
            început,  autorul  arată  că  revista  a  dobândit  o  serie  de  colaboratori  tineri,  prin  aceasta  urmărind  să
            stabilească  ,,legătura  dintre  viitor  şi  trecut”.  Şi  în  perioada  directoratului  său,  Convorbirile s-au
            condus  după  ,,Criticele”  lui  Maiorescu,  asumându-şi  sarcini  etice:  să  apere  ,,normele de apreciere,
            dobândite prin atingerea cu cultura europeană, păs-trând flacăra iubirii de ideal” şi propagând mereu
            optimismul şi ,,manifestările originale ale culturii româneşti”: lirica sinceră, nuvela, opera dramatică,


            33  Gheorghiţă Geană - Un sistem operaţional de filosofie a culturii, în: S. Mehedinţi – Civilizaţie şi cultură, Concepte,
            definiţii, rezonanţe, Ed. ,,Trei”, Bucureşti, 1999, p. 21;

                                                                                                             17
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24