Page 20 - Buletin-SGR-Vrancea
P. 20

Buletinul Societății de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018│nr. 1




            studiile de filosofie, frumuseţea artei naţionale etc. Urmărind ,,ţinta etică” şi respingând simbolismul şi
            alte  curente  apărute  în  Occident,  revista  şi-a  atras  critici  serioase  din  partea  lui  E.  Lovinescu,  care
            spune că ,,hotarul estetic al lui S. Mehedinţi trece prin Eminescu”, acesta fiind un rural ,,dominat de
            ideea etică şi etnică”.
                    În ,,Primăvara literară”, directorul Convorbirilor urmăreşte pe ,,cei aleşi ai tinerimei de azi”,
            urmăreşte cu multă atenţie curentele noi: zolismul, ,,florile răului”, adică simbolismul. Respingând, cu
            hotărâre, noile curente literare venite din Occident, S. Mehedinţi îşi întoarce în permanenţă privirile
            către creaţia populară, către Alecsandri, Eminescu, Creangă, Coşbuc, Goga, manifestându-şi o mare
            încredere în viitor fără a putea prezenta câteva vârfuri, cu adevărat serioase din perioada la care se
            referă. El reiterează  vechile criterii de  alegere  a  colaboratorilor:  ,,desăvârşita libertate în marginile
            talentului  şi a onestităţii  ştiinţifice”;  va  promova  literatura  adevărată  în  care  se  regăseşte  poporul,
            literatura care ,,se inspiră de la o atitudine istorică”.
                Cu  toate  că  nu  a  urmărit  în  mod  programatic  fenomenul  literar,  cu  toate  că  i  s-a  contestat,  cu
            vehemenţă,  gustul  estetic  -  ,,la reviste literare n-au ce căuta geografi sau colecţionari de cusături
                                                              34
            naţionale, ci critici cu un ideal estetic determinat”  - Mehedinţi a continuat să scrie studii şi cronici,
            în  Convorbiri  literare  şi  în  alte  publicaţii  ale  vremii  despre:  Mihai  Eminescu  şi  Ion  Creangă,  Ion
            Minulescu, Ioan Adam, I. Al. Brătescu-Voineşti, Ion Ghica, Elena Farago, Al. Vlahuţă, M. Sadoveanu
            etc.  În  anul  1936,  a  publicat  studiul  ,,Optimismul  lui  Eminescu”.  Despre  poetul  nostru  naţional,  în
            1957,  afirma  următoarele:  ,,Istoria românilor se va împărţi pentru totdeauna în două: cum a fost
            înainte şi cum va fi după Eminescu” (S. Mehedinţi – 22 II 1957).
                 Politica. Între preocupările lui S. Mehedinţi, politica ocupă un loc pasager, iar ,,implicarea în viaţa
            politică era pentru Mehedinţi o fatalitate” . De multe ori, ca om al cetăţii, implicat în problemele
                                                      35
            acesteia, politica i-a mobilizat condeiul şi i-a ocupat mult din timpul dedicat cercetării şi catedrei. De
            altfel, credem că nu poate fi vorba, la Mehedinţi, de o creaţie politică propriu-zisă, pentru că el a fost
            ministru al ,,şcolii şi bisericii” doar 6 luni şi aceasta într-o perioadă dramatică din istoria ţării. Prin
            această  clasificare,  savantul  a  vrut  să  atragă  atenţia  asupra  acestor  scrieri  prin  care  a  dorit  să  facă
            educaţia poporului de jos, pentru ca acesta să facă deosebirea dintre omul de stat şi omul politic, dintre
            valoare şi impostură.
                    Pentru că era conştient de importanţa statului în viaţa şi în progresul unui popor, Mehedinţi a
            făcut permanent deosebirea dintre omul politic – ales după darul vorbirii - ,,Domnul Trăncănescu, un
            egoist şiret căruia puţin îi pasă de ce e drept ori nedrept, de bine sau de rău, de adevăr sau minciună”
            1 şi omul de stat - ,,cea mai mare personalitate a unei epoci, după cum şi opera cea mai însemnată în
                                                                    36 32
            istorie este statul ca temei al culturii fiecărui popor” . Dând  exemple  de  mari  oameni  de  stat
            (Bismark,  Cavour,  unificatorul  Italiei  şi  alţii),  Mehedinţi  se  întreabă  cum  poate  fi  cunoscut  de  la
            început un asemenea om şi tot el dă răspunsul.
                    Calităţile  adevăratului  om  de  stat  sunt,  după  Mehedinţi,  următoarele:  impersonalitatea -
            lepădarea de sine. Un adevărat om de stat nu trebuie să aibă nici prieteni, nici duşmani; să fie realist -
            să ia cele mai bune hotărâri în folosul ţării; să-şi aleagă colaboratorii – ,,omul public, când îşi alege
                                                                        13
            bine colaboratorii, n-are nevoie să îmbrobodească adevărul”.
            O  parte  dintre  scrierile  lui  Mehedinţi,  referitoare  la  politică,  au  fost  strânse  şi  tipărite  în  volumul
            ,,Politica de vorbe şi omul de stat”. Cele mai  multe articole politice, însă, au apărut în Convorbiri
            literare (Politică  şi literatură, Prejudecăţi în chestia agrară, Îndărăt spre  şcoală, În chestiunea
            inamovibilităţii, Cuvinte către studenţi, Lupta contra anarhiei, Risipa pe care o face statul în
            străinătate etc.), în Duminica poporului sau  expuse în diverse discursuri şi conferinţe. Semnificative,
            pentru valorile morale şi etice promovate în scrierile politice, ni se par conferinţele: a). ,,Vechimea


            34  Eugen Lovinescu - Istoria literaturii române contemporane, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981, vol.I, p. 173.
            35  Gheorghiţă Geană - Întristătoarea actualitate a unor mai vechi analize politice (Postfaţă), în: S. Mehedinţi - Politica de
            vorbe şi omul de stat, Ed. Terra, Focşani 1999, p. 261;

            36  S. Mehedinţi – Politica de vorbe şi omul de stat, op. cit., p. 213;


                                                                                                             18
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25